Importanța regiunii Mării Negre pentru Republica Moldova: reperele unui dialog extins și consolidat. Comentariu de Mihai Mogîldea

În ultimele decenii, importanța regiunii Mării Negre pentru Republica Moldova a crescut constant. Deși are doar acces pe cale fluvială la mare,  Republica Moldova este bine interconectată cu spațiul Mării Negre. Factorii istorici, de mediu și economici au influențat pozitiv cooperarea continuă cu țările din regiunea Mării Negre, atât la nivel bilateral, cât și multilateral. Acest lucru nu înseamnă, însă, că mediul regional sau relațiile bilaterale ale Republicii Moldova cu statele Mării Negre sunt lipsite de constrângeri și provocări...

Dacă în urmă cu câțiva ani regiunea mediteraneeană era etichetată drept „zona fierbinte a Europei”, în prezent, regiunea Mării Negre a preluat acest statut. Agresiunea militară a Federației Ruse împotriva Ucrainei și consecințele de ordin umanitar și economic ale acestui război își vor lăsa adânc amprenta asupra stabilității regionale. În același timp, războiul din Ucraina a declanșat un proces ireversibil de reconsiderare și regândire a politicii SUA și UE față de regiunea Mării Negre, care ar putea să ajute țările din acest spațiu să-și consolideze și să-și lărgească formatele existente de cooperare și dialog, precum Inițiativa celor Trei Mări, Sinergia Mării Negre și Organizația de Cooperare Economică la Marea Neagră. Republica Moldova trebuie să fie parte activă a acestui proces, prin valorificarea oportunităților ce țin de domeniul comercial, energetic sau de securitate.

Comerțul bilateral și infrastructura de transport

Pilonul economic al angajamentului Moldovei cu regiunea Mării Negre a fost caracterizat de câteva realizări consistente. La nivel multilateral, Republica Moldova a devenit parte a Organizației de Cooperare Economică a Mării Negre (OCEMN) în 1999, când Parlamentul Republicii Republica Moldova a ratificat Carta OCEMN. Inițiativa OCEMN, susținută de 13 țări membre, a servit drept platformă utilă pentru dezvoltarea unui dialog pe mai multe niveluri pe diferite domenii de lucru interguvernamentale, cum ar fi banca, vama sau IMM-urile. În prezent, Republica Moldova deține pentru a doua oară președinția OCEMN după prima jumătate a anului 2015.

Bilateral, comerțul cu țările Mării Negre a fluctuat individual în ultimii 10 ani. În timp ce exporturile către țările UE au crescut cu peste 85%, exporturile totale către cele șase țări din Marea Neagră au scăzut cu 9% în acest interval de timp. Această scădere, estimată la 127 milioane de dolari SUA, a fost afectată de reorientarea exporturilor moldovenești către piața UE după embargourile abuzive rusești din 2013. Alte stimulente în această direcție au fost oferite de Zona de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (ZLSAC) dintre Republica Moldova și UE, care au generat o creștere rapidă a volumului exporturilor către țările UE după 2014. În 2021, peste 61% din exporturile moldovenești au ajuns pe piața UE. România este primul exportator de mărfuri moldovenești, cu o pondere de 26,7 la sută din exporturi.

O tendință similară a fost atestată în ceea ce privește importurile originare din regiunea Mării Negre. Valoarea acestora a scăzut cu 8% între 2011 și 2020. Un factor cheie pentru reducerea importurilor a fost fluctuația prețului la gazul importat de Republica Moldova din Federația Rusă, care a dus la o reducere cu 25% a importurilor din această țară. Dinamica legată de DCFTA și investițiile străine directe au contribuit la o creștere consistentă de 9% a importurilor din România, în timp ce importurile din Turcia au crescut cu 6%. Până la sfârșitul anului 2021, 13,6% din importurile moldovenești proveneau din Rusia, 12% din România și 7,5% au fost transportate din Turcia.

Un imbold pentru dezvoltarea comerțului în regiunea Mării Negre a fost construirea Portului Internațional Liber Giurgiulești. Deși are un terminal de pasageri, portul servește în principal activități comerciale. Între 2011 și 2021, cantitatea de mărfuri transportate prin Portul Giurgiulești s-a triplat de la 428,5 mii tone la 1,4 milioane tone. Transportul maritim a fost utilizat pe scară largă pentru exporturile de produse agricole și importurile de produse petroliere și industriale. Amplasarea portului într-o zonă economică liberă (ZEL), care oferă aranjamente fiscale preferențiale pentru rezidenții săi, a contribuit la dezvoltarea portului. Conform celor mai recente statistici, 51 de companii au sediul în această ZEL.

Dezvoltarea infrastructurii energetice

Țările Mării Negre sunt partenerii principali ai Republicii Moldova în contextul liberalizării pieței energetice. Autoritățile guvernamentale au investit eforturi pentru interconectarea pieței energetice din Republica Moldova cu cea europeană atât în sectorul gazelor, cât și al energiei electrice. În esență, două proiecte cheie au fost dezvoltate în ultimul deceniu. Primul ține de conducta Iași – Ungheni – Chișinău, care a fost inițiată în 2012 și a devenit operațională în 2020. Conducta a fost construită pentru a asigura interconectarea gazelor cu România și poate asigura transportul cantității necesare de gaz pentru malul drept al Nistrului, estimat la 1,1 miliarde de metri cubi pe an.

Al doilea proiect se referă la conectarea rețelelor electrice din Republica Moldova la piața de energie electrică a UE prin modernizarea infrastructurii electrice și construirea liniei de înaltă tensiune Isaccea – Vulcănești – Chișinău. Această inițiativă a fost lansată în 2019, cu sprijinul UE, al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, al Băncii Europene de Investiții și al Băncii Mondiale și este de așteptat să fie finalizată până la sfârșitul anului 2025. În urma implementării cu succes a acestei inițiative, alături de alte proiecte complementare de interconectare cu România, Chișinăul va anihila dependența parțială de energia electrică produsă în regiunea transnistreană și, în consecință, finanțarea regimului separatist prin scheme obscure legate de gaze.

În caz de nevoie, Republica Moldova ar putea beneficia de furnizarea de gaze în fluxuri inverse din Turkish Stream prin coridorul gazier transbalcanic. În lumina negocierilor complicate dintre Ucraina și Rusia pentru un nou contract de tranzit, care a avut loc până la sfârșitul anului 2019, Republica Moldova a reușit să asigure această opțiune ca potențială alternativă la prelungirea crizei gazelor din regiune. Vizita recentă a președintelui Parlamentului, Igor Grosu, la Baku și discuțiile purtate pe marginea posibilității de achiziționare a gazelor naturale din Azerbaidjan, reprezintă un pas important în direcția exploatării potențialului Turskish Stream, mai ales în condițiile incertitudinii ce planează asupra relațiilor contractuale cu Gazprom după 1 mai curent.

Reziliența sectorului de securitate

Climatul de securitate din regiunea Mării Negre s-a înrăutățit semnificativ în ultimul deceniu. Escaladarea războiului Federației Ruse împotriva Ucrainei în ultimii 8 ani a reconfirmat necesitatea unui dialog de securitate mai consolidat între țările Mării Negre, în special cele afectate de conflicte prelungite pe teritoriul lor. În acest sens, Republica Moldova s-a angajat într-o interacțiune bilaterală și multilaterală cu UE, Ucraina și Georgia, orientată spre întărirea rezilienței sectoarelor de securitate și apărare ale Chișinăului.

În ultimul an au fost făcuți mai mulți pași importanți în această direcție. În noiembrie 2020, Consiliul UE a anunțat posibilitatea ca țările terțe să participe la proiectele de cooperare structurată permanentă (PESCO), oferind oportunități de colaborare pentru cele 60 de proiecte existente. Mai târziu, interesul susținut al UE în acest domeniu a fost reconfirmat prin Declarația Summit-ului Parteneriatului Estic din 2021, cu accent pe activități de formare, de schimb de cunoștințe și de consolidare a capacităților în cadrul și dincolo de cooperarea pe platforma Politicii de Securitate și Apărare Comună (PSAC). Susținută de noul instrument bugetar al Facilității Europene pentru Pace (EPF) și de pilonul EPF, ce vizează măsurile de asistență și conceput pentru îmbunătățirea capacităților militare și de apărare ale statelor terțe, viziunea UE pentru următorii ani pare mai adaptată necesităților imediate ale Republicii Moldova.

Un alt pas important a fost lansarea dialogului politic și de securitate la nivel înalt UE – Republica Moldova, la cel mai recent Consiliu de Asociere UE – Republica Moldova Republica Moldova din luna octombrie 2021, dar și a primului pachet de asistență pentru Chișinău în cadrul EPF, în valoare de 7 milioane de euro. Deși acest pachet are o intervenție limitată, acesta ar putea pune bazele pentru stimularea sprijinului bugetar al UE pentru reforma instituțiilor militare, cibernetice și de informații din Republica Moldova.

Noua conducere politică din Republica Moldova și-a manifestat public intenția de a contribui la consolidarea securității și stabilității regionale în regiunea Mării Negre. De exemplu, în timpul vizitei sale oficiale la Kiev în ianuarie 2021, președintele Republicii Republica Moldova, Maia Sandu, împreună cu președintele ucrainean, Volodymyr Zelensky, au anunțat interesul comun al Chișinăului și al Kievului de a face parte din Inițiativa Trei Mări. Totuși, pentru a răspunde eficient riscurilor și amenințărilor la adresa securității regiunii Mării Negre, Republica Moldova trebuie să treacă dincolo de mesajele diplomatice și să consolideze dialogul de securitate și apărare cu UE, NATO și țările Mării Negre. Profesionalizarea continuă, formarea și consolidarea capacității pentru personalul militar și civil implicat în acest proces, este crucială pentru rezultatele sale finale.

În loc de concluzii

Republica Moldova poate să-și consolideze poziția în regiunea Mării Negre printr-o cooperare sectorială extinsă la nivel bilateral și multilateral. În primul rând, autoritățile guvernamentale ar trebui să aibă în vedere modernizarea transportului fluvial și feroviar, pentru a crește volumele expediate prin Portul Internațional Liber Giurgiulești. În plus, terminalul de pasageri al portului, care poate oferi servicii pentru până la 300 de pasageri pe zi, ar trebui extins și mai bine echipat pentru călătorii internaționale.

În al doilea rând, Republica Moldova trebuie să continue să-și dezvolte interconexiunea energetică cu România și să faciliteze, pe termen mediu, o posibilă recalibrare a importurilor sale de gaze din Federația Rusă către România și UE. După anunțul autorităților române despre intenția lor de a începe o extracție cu drepturi depline de gaze din Marea Neagră până în 2025, Republica Moldova ar trebui să valorifice această oportunitate și să-și calibreze proiectele de interconectare energetică în consecință.

În al treilea rând, autoritățile guvernamentale ar trebui să conceptualizeze o reformă cuprinzătoare a sectorului de securitate, luând în considerare riscurile iminente din prezent. În cadrul procesului de reformă, Republica Moldova ar putea beneficia de sprijinul financiar și tehnic al UE, inclusiv prin Facilitatea Europeană pentru Pace. Mai mult, Republica Moldova ar trebui să exploreze formate suplimentare de dialog privind sectorul de securitate și apărare, cum ar fi Sinergia Mării Negre și Inițiativa Trei Mări. Scopul final al acestor eforturi trebuie să vizeze consolidarea rezilienței democratice și mecanismelor de răspuns ale Republicii Republica Moldova la potențiala escaladare a războiului din Ucraina.
—

Mihai Mogîldea este lider de echipă al Programului Europenizare al Institutului pentru Politici și Reforme Europene (IPRE).
—

Acest comentariu este realizat în cadrul proiectului „Noi și Europa – Analiza relațiilor moldo-europene prin intermediul produselor media și analitice inovative”, implementat de Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE), în parteneriat cu IPN, Radio Chișinău și ZUGO.md, cu susținerea Fundației Konrad Adenauer. Opiniile prezentate în acest comentariu aparțin autorului.