Constatările Curții Europene a Drepturilor Omului, argumentul decisiv în perfecționarea mecanismului de confiscare penală? – Op-Ed de Pavel Cazacu

Confiscarea și recuperarea bunurilor infracționale reprezintă unele dintre cele mai eficiente modalități de descurajare a criminalității. În același timp, este important ca acest instrument să fie perfecționat atât în conformitate cu standardele oferite de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și de legislația Uniunii Europene. Noul proiect de lege cu privire la modificarea unor aspecte ale confiscării penale are scopul de a perfecționa mecanismul de confiscare a bunurilor infracționale, de a eficientiza pârghiile acestuia, dar în același timp de a oferi garanții persoanelor potențial afectate. Mai mult, recenta hotărâre a CEDO împotriva Moldovei confirmă necesitatea modificării cadrului normativ în scopul asigurării unei previzibilități legale sporite.

—

CONTEXT

La 8 octombrie 2024, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare CtEDO sau Curtea) a pronunțat hotărârea în cauza Cosovan v. Republica Moldova (nr. 2). Plângerea se referă la confiscarea unei sume de bani de la reclamant, deși urmărirea penală împotriva acestuia a fost încetată ca urmare a intervenirii termenului de prescripție.

Problema esențială este că această confiscare a avut loc în absența unei condamnări penale, ceea ce a determinat Curtea să analizeze cazul prin prisma articolului 6§2 din Convenție, care garantează prezumția de nevinovăție. Analizând legislația internă cu privire la confiscarea specială, dar și raționamentul instanțelor interne, CtEDO a constatat următoarele aspecte: în primul rând, aplicarea confiscării speciale nu se echivalează cu o pedeapsă penală. În al doilea rând, prevederile Codului penal cu privire la confiscare se aplică bunurilor și au ca scop prevenirea utilizării bunurilor provenite din activități ilegale; în al treilea rând, evaluarea originii ilicite a banilor în acest caz s-a bazat pe probe colectate în cursul urmăririi penale, dar nu pe presupuneri. Constatările Curții în acest caz prezintă relevanță sporită pentru organele de drept, atât de perspectiva naturii juridice a confiscării, cât și pentru valoarea argumentelor aduse de acestea în procesul de aplicare a confiscării.

În contextul celor constatate, Curtea a respins plângerea reclamantului cu un vot la limită de patru voturi pro și trei împotriva, o situație rar întâlnită și care reflectă examinarea unei probleme complexe. Majoritatea a considerat că aplicarea confiscării speciale nu echivalează cu o recunoaștere a vinovăției reclamantului, respectiv prezumția de nevinovăție nu a fost încălcată[1]. Ceilalți 3 judecători ai Curții au avut o opinie separată, interpretând legislația națională într-o manieră diferită și acordând o atenție sporită limbajului utilizat în deciziile instanțelor naționale. Aceștia au menționat că expresiile utilizate de judecători și procurori, în special sintagmele: „venitul … obținut de [reclamant] ca urmare a infracțiunii” și „bani obținuți ca urmare a infracțiunii”,sugerau implicit că reclamantul ar fi fost vinovat de comiterea infracțiunii.

Această decizie strânsă, interpretarea distinctă a legislației interne și raționamentul instanțelor naționale cu privire la mecanismul de confiscare specială, confirmă, în mod indirect, necesitatea perfecționării cadrului normativ al Republicii Moldova. Considerăm că astfel de modificări sunt necesare pentru a asigura previzibilitatea și certitudinea legii penale referitor la mecanismul confiscării speciale.

Ce fac autoritățile pentru a îmbunătăți mecanismul de confiscare?

În temeiul Programului național de recuperarea bunurilor infracționale pentru anii 2023-2027[2], a Planului de măsuri pentru limitarea influenței excesive a intereselor private asupra vieții economice, politice și publice (de-oligarhizare)[3], a fost inițiată procedura de modificare a mai multor prevederi normative conexe procesului de recuperare a bunurilor infracționale. Aceste documente de politici publice au fost adoptate de către autorități ca urmare a recomandării Comisiei Europene cu privire la necesitatea „actualizării strategiei de recuperare a activelor provenite din săvârșirea de infracțiuni și instituirea unui nou mecanism de recuperare a activelor”.[4] În același timp, admitem că la baza acestor modificări a stat și jurisprudența CtEDO, în special hotărârea Marii Camere în cauza Nealon și Hallam[5], dar și cauza Cosovan (nr. 2), aflată la acea etapă pe rolul Curții, cu șanse importante de condamnare a Moldovei.

La o distanță de mai bine de șase luni, astăzi există un proiect de lege complex, care se află la o etapă suficient de înaintată (consultări repetate), ce are ca scop principal fortificarea mecanismului de urmărire și identificare a bunurilor infracționale.[6]Nota informativă a proiectului de lege și analizele de specialitate[7] scot în evidență carențe majore în procesul de recuperare a bunurilor infracționale: organul de urmărire penală se concentrează pe probarea faptei și mai puțin pe bunurile aflate în legătură cu infracțiunile; nu există un sistem actualizat de statistică judiciară; și înregistrările privind bunurile indisponibilizate se pot dubla între organele de urmărire penală și procuraturi.

Proiectul de lege, propune transpunerea prevederilor importante ale legislației UE, atât pentru a  eficientiza procedura de confiscare (ex. confiscarea aplicată terților), cât și pentru a introduce garanții suplimentare împotriva potențialelor abuzuri (ex. reglementarea modalității de informare a persoanelor despre punerea bunurilor sub sechestru și drepturile sale).

Intervenția autorităților în mecanismul de confiscare specială, despre care menționam anterior că a fost subiectul unei hotărâri la limită a CtEDO, este una esențială. Autoritățile și-au propus să reglementeze mai clar aplicarea confiscării speciale în cazurile în care persoana nu poate fi trasă la răspundere penală din diverse temeiuri de nereabilitare, precum liberarea de răspundere sau de pedeapsă penală, atunci când nu există o sentință de condamnare. Aceste modificări au capacitatea de a asigura o previzibilitate sporită a mecanismului de confiscare.

Concluzii și perspective

Necesitatea existenței unui mecanism eficient și previzibil de confiscare a bunurilor infracționale este indiscutabilă, în special în statele ca Republica Moldova, în care democrația fragedă este afectată de corupție sistemică. Astfel, este important ca prevederile care reglementează procedura confiscării să emane de la corpul legislativ, nu de la instanțele de judecată, aspect fundamental în statele unde justiția este mai puțin obișnuită cu procedurile de confiscare, iar sistemul judiciar este într-o continuă reformare.

Este la fel de important ca proiectul de lege să fie consultat cu toți actorii interesați, pentru a obține un proiect de lege echilibrat, unde să se regăsească atât modificări destinate eficientizării mecanismului de indisponibilizare și confiscare, dar și cele care oferă garanții împotriva potențialelor abuzuri. Totuși, inițierea consultărilor repetate, implicarea tuturor autorităților relevante, oferă o doză de certitudine că în acest caz autoritățile pun accent pe calitatea modificărilor, fiind conștiente de impactul pozitiv al acestora în combaterea criminalității pe unul dintre cele mai importante segmente – indisponibilizarea și recuperarea bunurilor infracționale.

—

Pavel Cazacu este avocat și membru al Grupului de Experți în domeniul Justiției din cadrul Institutului pentru Politici și Reforme Europene (IPRE).

Stas Ghilețchi este Director adjunct pentru cercetare al IPRE.

—

Acest op-ed este elaborat în cadrul proiectului „Asigurarea integrității, eficienței și independenței sistemului de justiție din Moldova –#JustițiePentruMoldova”, finanțat de Uniunea Europeană și co-finanțat de Fundația Soros Moldova. Conținutul materialului aparține autorului și nu reflectă în mod necesar punctul de vedere al Uniunii Europene și Fundației Soros Moldova. Op-ed-ul este publicat și în cadrul buletinului informațional al German Economic Team din cadrul Berlin Economics.

[1] Cauza Cosovan vs Republica Moldova (nr. 2), nr. 36013/13 din 08 octombrie 2024, Disponibil: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-236132

[2] Hotărârea Parlamentului nr. 342/2022, Disponibil: https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=135063&lang=ro

[3] Comisia Națională pentru Integrare Europeană, Disponibil: https://presedinte.md/app/webroot/uploaded/plan_CNIE_ro_08.06.2023.pdf

[4] Avizul Comisiei privind cererea de aderare la Uniunea Europeană prezentată de Republica Moldova din 17 iunie 2022, Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52022DC0406

[5] Cauza Nelon și Hallam vs. Regatul Unit, cererile nr. 32483/19 și 35049/19 din 11 iunie 2024, Disponibil: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-234468

[6] Proiect de lege cu privire la aprobarea proiectului de lege pentru modificarea unor acte normative (perfecționarea mecanismului de confiscare a bunurilor infracționale) (număr unic 228/MJ/2024), Disponibil: https://cancelaria.gov.md/ro/content/cu-privire-la-aprobarea-proiectului-de-lege-pentru-modificarea-unor-acte-normative-38

[7] Raport de analiză privind confiscarea penală în Republica Moldova, Radu Nicolae, noiembrie 2023, Disponibil: https://soros.md/wp-content/uploads/2024/04/Confiscare_penala_v2.pdf