Interviu | Rolul Misiunii de Parteneriat a UE pentru consolidarea rezilienței Republicii Moldova
Domnule Ambasador, aș dori să începem discuția de la activitatea Misiunii pe care o conduceți. Misiunea de Parteneriat a Uniunii Europene a fost lansată prin decizia Consiliului Uniunii Europene la 22 mai 2023 și inaugurată de Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene, Josep Borrell, în ajunul Summit-ului Comunității Politice Europene, la 31 mai, anul curent. Ce presupune mandatul Misiunii de Parteneriat și care sunt resursele de care dispune misiunea?
Într-adevăr, după cum ați spus, misiunea este relativ nouă, dar faptul că este relativ nouă nu înseamnă că nu am reușit să ne stabilim în Republica Moldova ca un adevărat partener pentru autoritățile de la Chișinău. Lansarea misiunii a fost rezultatul unei solicitări a autorităților de la Chișinău. Iar faptul că, în câteva luni, a fost adoptată decizia de înființare și de lansare, iată că în prezent am atins capacitatea operațională deplină pentru misiune, este o dovadă a intereselor statelor-membre și a instituțiilor europene pentru sprijinirea parcursului european al Republicii Moldova. Noi am sosit aici într-un climat într-o continuă dinamică în Republica Moldova, în care autoritățile de la Chișinău trebuie să facă față unor amenințări hibride, în special care au ca țintă destabilizarea Guvernului și îngreunarea sau chiar oprirea parcursului european, care este obiectivul principal al Republicii Moldova în acest moment. Astfel, principalul mandat al nostru este contribuția la creșterea rezilienței sectorului de securitate în Republica Moldova, în special pentru a face față acestor amenințări hibride.
Noi dispunem de experți internaționali, avem o componență de 40 de experți internaționali și 15 angajați pe plan local și ceea ce este specific acestei misiuni este faptul că este o misiune flexibilă, modulară. Pentru anumite proiecte speciale, pentru anumite perioade de timp, aceste resurse pot fi sporite de către statele-membre, care pot trimite experți sau chiar grupuri specializate, care pentru o perioadă de 3-6 luni pot adăuga la resursa umană a misiunii în relație cu autoritățile partenere din Moldova.
Știm că acest tip de misiuni ale UE sunt detașate doar la solicitarea țării gazdă, adică a Republicii Moldova. Care sunt necesitățile invocate de către autoritățile Republicii Moldova pentru detașarea acestei misiuni?
Aceste necesități practic se reflectă în mandatul misiunii. Aici o să vă prezint pe scurt principalele direcții operaționale ale mandatului. Noi avem trei piloni principali. Primul se referă la întărirea capacităților de management al crizelor din instituțiile Republicii Moldova. Al doilea se referă la creșterea rezilienței autorităților față de amenințările hibride, în special atacurile cibernetice și dezinformarea. Aceste două linii de mandat sunt sprijinite operațional de o celulă de proiecte, ceea ce este foarte important, pentru că, prin această celulă de proiecte, statele-membre, prin intermediul misiunii, ajută Republica Moldova să răspundă unor necesități concrete. Inclusiv, de exemplu, programe de formare profesională sau echipamente care sunt necesare.
Amenințările hibride, și vreau să acoperim acest element al discuției de astăzi, sunt tot mai des menționate în spațiul public din Republica Moldova. Într-adevăr, țara noastră la ora actuală este vizată de mai multe amenințări. Aș dori ca dumneavoastră, ca șef al Misiunii de Parteneriat a Uniunii Europene, să ne vorbiți despre perspectiva misiunii privind amenințările hibride cu care se confruntă țara noastră. Noi le percepem aici într-un mod, probabil, bine conectat la realitățile din viața de zi cu zi, la experiența pe care am trăit-o în această perioadă de 32 de ani de independență. Dumneavoastră, ca reprezentant al misiunii, dar și ca reprezentant al UE în Republica Moldova, venind cu experiența internațională, cum ați descrie aceste amenințări hibride care vizează țara noastră?
Ce vedem noi este că, în acest moment, în Republica Moldova, asistăm la o gamă variată și foarte largă a instrumentelor. Bineînțeles, această categorie a amenințărilor hibride sau instrumentelor hibride este însăși o categorie largă. Se referă la toate aceste tactici, acțiuni folosite care nu ajung la război, dar care au ca obiectiv destabilizarea Guvernului și, eventual, împiedicarea punerii în practică a programului guvernului, cauzate de un anumit actor. Ei bine, ceea ce vedem ca actor european aici, este că există o gamă largă (n.r. de amenințări). Aproape toate instrumentele hibride sunt folosite în acest moment sau, mă rog, în această perioadă în Republica Moldova. Din perspectiva noastră, a mandatului misiunii, credem că cele mai importante sunt atacurile cibernetice care apar cu regularitate: dezinformarea, manipularea informației, folosirea unor narative false, care au ca scop propagarea unor idei incorecte despre ce înseamnă parcursul european al Republicii Moldova sau, în general, integrarea europeană sau ceea ce se întâmplă în acest moment în Ucraina, de exemplu.
De asemenea, astfel de narative false pot provoca frică sau teamă în cazul societății. Au fost diverse amenințări false tocmai în vederea unui climat de nesiguranță care să submineze realizarea principalelor obiective ale Republicii Moldova în acest moment. Recent, pentru că suntem în preajma unui ciclu electoral, am văzut și o altfel de interferență. Practic, după cum cunoașteți, au existat fluxuri importante financiare care au intrat ilegal în Republica Moldova în vederea manipulării alegerilor și a influențării votului acestora (n.r. cetățenilor). Noi, ca misiune, suntem aici pentru a falicita creșterea capacității autorităților pentru a face față acestor provocări. Noi suntem o misiune neexecutivă, ceea ce înseamnă că noi înșine punem în practică tot instrumentalul necesar pentru a răspunde acestor amenințări. În schimb, noi oferim consiliere și sprijin, după cum am spus, autoritățilorm pentru a putea crește reziliența și capacitatea de a face față acestor instrumente hibride folosite împotriva intereselor de securitate ale țării.
Domnule ambasador, înainte să ajungeți aici, la Chișinău, cu siguranță experții misiunii au dezvoltat o analiză amplă legată de amenințările hibride ce vizează țara noastră, legată de funcționarea instituțiilor din sectorul de securitate al Republicii Moldova și capacitatea noastră, la nivel instituțional, de a răspunde la toate aceste probleme. Dacă ați putea să menționați câteva concluzii legate de modul în care instituțiile noastre sunt capabile sau nu sunt capabile să răspundă acestor amenințări, care ar fi aceste concluzii?
În primul rând, aș vrea să accentuez faptul că noi suntem o misiune care s-a format odată cu venirea mea. Deci, practic, concluziile noastre sunt rezultatul activității pe care am și început s-o desfășurăm. Deci, am acționat învățând sau am învățat acționând. Inclusiv concluziile în ceea ce privește colaborarea cu autoritățile au apărut ca urmare a fix acestei colaborări.
Aș începe prin a spune că avem o colaborare foarte bună și, din punctul nostru de vedere, există o clară dorință și hotărâre a autorităților de a întreprinde ceea ce este necesar pentru creșterea nivelului de siguranță națională în Republica Moldova. N-aș numi vulnerabilități, aș numi însă provocări. Există acele provocări, bineînțeles. Una ar fi necesitatea de a crește numărul de experți, de exemplu, de a spori resursele umane pe care instituțiile din Republica Moldova le au. Bineînțeles, e vorba de colegi care sunt profesioniști, sunt responsabili, dar vedem că este nevoie de mai mulți. Și aceasta duce și la necesitatea unei mai bune, poate, coordonări, a unui dialog instituționalizat sau cel puțin permanent între diversele instituții din Republica Moldova care sunt partenerele noastre. De asemenea, ce mai vedem că ar fi, poate, o provocare, este necesitatea de a se îmbunătăți nivelul de dotare cu echipamente. Vorbim de o anumită instituție, cum ar fi Centrul de Comunicare Strategică, care se înființează acum și care are nevoie, pentru a funcționa, nu doar de oameni dedicați, dar și de echipamente.
Aici aș vrea să menționez un lucru foarte important: EUPM, Misiunea noastră de Parteneriat, este unul dintre mai mulți actori care sunt prezenți în Chișinău în acest moment și care împărtășesc aceste dorințe și obiective de a sprijini Republica Moldova. De aceea, este nevoie de o coordonare și la nivelul nostru. O coordonare la nivelul autorităților, la nivelul instituțiilor, dar și o coordonare la nivelul nostru, al partenerilor de dezvoltare sau donatorilor, cum am putea să-i numim, pentru ca eforturile noastre să aibă o sinergie și să nu se dubleze. Să nu se irosească resurse sau timp cu dublarea ajutorului sau asistenței pe care o dăm. Deci, noi putem, încercăm împreună cu ceilalți actori, revenind la ideea anterioară, să ajutăm pentru a trece peste aceste provocări sau vulnerabilități care sunt prezente în acest moment în administrație. Am dezvoltat această abordare: consiliere, instruire și oferire de echipament. De asemenea, odată cu venirea unor experți sau unor grupuri specializate, aceștia pot lucra pentru perioade determinate de timp, chiar împreună cu diversele instituții, tocmai în vederea unei integrări mai bune, împreună cu colegii din instituțiile acelea pentru rezultate mai bune.
La modul practic, dacă ar fi să punctați câteva instituții cu care lucrați în activitatea dumneavoastră curentă sau cu care urmează să lucrați, care ar fi acestea? Și ce inițiative, ce proiecte comune dezvoltați sau intenționați să dezvoltați?
Un partener important al nostru este Ministerul Afacerilor Interne. Am vorbit despre structurile care gestionează crizele, este o competență a Ministerului de Interne și deja am stabilit o relație, zic eu, foarte apropiată cu ei. Am analizat care este starea și care sunt necesitățile/nevoile pentru care misiunea noastră trebuie să acorde sprijin. Lucrăm împreună pentru a merge mai departe, a implementa anumite recomandări pe care le-am formulat în vederea unei arhitecturi care să gestioneze aceste posibile crize într-un mod eficient. În afară de MAI, lucrăm, bineînțeles, cu Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene, deși nu este un beneficiar direct al nostru. Este o instituție care are o privire cuprinzătoare asupra prezenței internaționale în Chișinău și coordonează împreună cu noi partenerii pe care îi avem.
Este un alt partener. Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării (MDED), unde, după cum știți, se va înființa Agenția Națională de Siguranță Cibernetică. De asemenea, face parte din mandatul nostru oferirea de îndrumare și consiliere în ceea ce privește siguranța cibernetică. Bineînțeles, nu am cum să uit aparatul Președintelui, pentru că noul Centru de Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării va funcționa acolo. A fost una dintre primele linii de acțiune unde am fost implicați. Abia a venit în Republica Moldova echipa noastră și am lucrat împreună cu colegii de la Administrația Prezidențială la momentul acela pentru finalizarea legii care a stabilit acest Centru. Acum suntem în permanentă legătură cu ei pentru a operaționaliza Centrul și a face ca acesta să-și îndeplinească mandatul. De asemenea, cu experți din aceste ministere am realizat deja niște proiecte care implică training, adică instruire în diverse domenii concrete, singuri sau împreună cu alți parteneri.
Ați menționat mai devreme despre Centrul de Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării. Într-adevăr, această instituție se află acum în proces de dezvoltare, dacă îi putem spune așa. A fost votat un proiect de lege la finalul lunii iulie prin care a fost instituit acest centru, ca mai apoi să trecem la etapa de dezvoltare a protocoalelor de lucru. Se lucrează la un program de activitate și la o structură mult mai clară a acestui centru. Dacă e să vorbim despre această instituție: ce bune practici ar putea prelua țara noastră în contextul unei comunicări strategice mai eficiente? În special, când vine vorba despre combaterea dezinformării.
Există la nivelul Uniunii Europene o serie de bune practici. Pot să mă refer la faptul că, în vederea unei eficiente comunicări strategice și a unor acțiuni contra dezinformării, este nevoie de o reglementare foarte bună la nivel legislativ, dar și la nivel instituțional, printr-o construcție instituțională, ceea ce se face în acest moment în Republica Moldova, odată cu adoptarea legii și construcția centrului pe care l-am menționat. De asemenea, printr-o reglementare a măsurilor punitive, în cazul în care există diverse posturi de radio sau canale media care încalcă anumite legi. Trebuie să se știe foarte clar ce măsuri pot fi luate, care măsuri trebuie să fie, după cum știm, proporționale și să răspundă obiectivului respectiv.
Aș putea adăuga educația. Este foarte important să existe o educație atât pentru media, dar și pentru societate. Să se dezvolte gândirea critică, astfel încât fiecare știre să fie trecută prin filtrul personal, nu să fie luată de-a gata și acceptată ca și când este reală, fără un proces de reflecție. De asemenea, bineînțeles, este vorba de o comunicare publică eficientă, strategică, pentru a se prezenta realitățile corecte în diverse pături ale societății. Există bune practici în statele baltice, de exemplu. Noi deja am organizat pentru comunicatori din mai multe instituții un program în statele baltice, în Estonia, Letonia și, acum, recent, Lituania, pentru că și ei se confruntă cu anumite amenințări hibride care sunt apropiate, dacă nu similare, celor pe care le vedem aici, în Republica Moldova.
Vreau să ne oprim un pic la acest aspect, pentru că dumneavoastră, înainte de a veni în Republica Moldova, ați fost Ambasador al României în Lituania și Letonia. Aveți o experiență de la fața locului destul de bună pentru a vedea cum au acționat statele baltice în combaterea și limitarea impactului dezinformării. De multe ori, aceste țări baltice sunt aduse drept exemplu aici, în Republica Moldova, când vine vorba de amenințările hibride venite dinspre Federația Rusă. La ora actuală, Letonia chiar găzduiește un Centru de Excelență al NATO pentru Comunicare Strategică. Ce practici din experiența acestor țări poate prelua Republica Moldova, în special pe dimensiunea comunicării strategice? Este un domeniu pe care multă lume de aici, de la Chișinău, nu îl înțelege foarte bine și cred că ascultătorii noștri ar dori să înțeleagă mai bine ce presupune o comunicare strategică din partea autorităților.
O comunicare strategică presupune, în primul rând, a fi nu neapărat reactiv, dar proactiv. Presupune a avea canalele necesare pentru a penetra publicul, societatea, cu mesajele corecte care se doresc a fi propagate, a fi transmise. Într-adevăr, în statele baltice există, după cum am spus, niște categorii vulnerabile oarecum asemănătoare celor din Republica Moldova în ceea ce privește supunerea la narative false sau la fake news. Într-adevăr, acolo există, au existat deja strategii și o abordare specializată pentru a atinge, a penetra, a avea o eficacitate a mesajului în aceste categorii vulnerabile. Centrul de Comunicații Strategice de la Riga este important, este centru de excelență și noi am stabilit deja o cooperare cu acest centru. De altfel, există și la Helsinki un centru mai larg pe amenințări hibride, pe care încercăm să-l folosim în parteneriat cu Misiunea noastră, pentru a transfera cunoștințe, bune practici, experiențe și idei în ceea ce privește creșterea eficienței și lansarea acestui proces de comunicare strategică în Republica Moldova. Practic, un dialog constant cu alți actori care au trecut sau trec în continuare prin experiențe apropiate celor din Republica Moldova. Acest dialog este foarte important, pentru că, chiar dacă aceste condiții nu sunt exact aceleași, există un numitor comun în toate și, de aceea, cum spunem noi, nu trebuie să inventăm tot timpul roata. Folosim practicile cele mai bune tocmai pentru a avea rezultate bune.
Domnule Ambasador, o ultimă întrebare pe care aș dori să o abordăm ține de actualul context legat de integrarea europeană a Republicii Moldova. La mijlocul lunii decembrie, am putea asista la o decizie favorabilă din partea statelor membre UE pentru deschiderea negocierilor de aderare cu țara noastră și noi sperăm foarte mult că acest lucru se va întâmpla. În această situație și pornind de la faptul că, în ultimii doi ani, Uniunea Europeană a investit resurse destul de largi în securitatea Republicii Moldova, în sprijinirea rezilienței țării noastre, care ar fi oportunitățile de viitor pe care le vedeți dumneavoatră în contextul procesului de aderare pentru consolidarea securității Republicii Moldova, venite dinspre UE? Mă gândesc aici, în mod special, la acele inițiative dezvoltate la nivelul Uniunii Europene, la care ar putea adera și Republica Moldova.
Uniunea Europeană este, după cum știm aici, în Republica Moldova, principalul partener de dezvoltare. Integrarea europeană este obiectivul strategic al autorităților de la Chișinău. Aș putea spune că, pentru creșterea nivelului de securitate din Republica Moldova, UE se profilează din ce în ce mai mult ca un actor relevant. Noi, chiar Misiunea de Parteneriat a Uniunii Europene aici, este o dovadă în acest sens. Practic mandatul nostru se referă la acțiunea, bineînțeles, în acele linii pe care le-am prezentat, dar în sprijinul consolidării sectorului de securitate al Republicii Moldova. Reziliența la nivelul autorităților trebuie să fie urmată sau, în același timp, realizată, cu o reziliență la nivelul societății. Este foarte important, în acest sens, o prezență activă a noastră, a Misiunii noastre, a instituțiilor UE, a statelor-membre pentru a nu doar sprijini, dar a face și cunoscut de ce, cum, încotro se merge și care este nivelul asistenței pentru Republica Moldova. De asemenea, care sunt beneficiile concrete pentru securitatea Republicii Moldova și pentru Republica Moldova în general, ale integrării europene.
