Podcast 59 „Noi și Europa”. Efectul multiplicator al sancțiunilor SUA împotriva cleptocraților moldoveni

Pe 26 octombrie, Statele Unite au anunțat sancțiuni împotriva a doi oligarhi moldoveni, Vladimir Plahotniuc și Ilan Șor, și mai multor entități și persoane asociate acestora, pentru acțiuni legate de corupție sistemică și interferență în alegeri, susținută de Kremlin. Totodată, Statele Unite ale Americii continuă să sprijine Republica Moldova în eforturile de combatere a corupției, reforma sectorului justiției, consolidarea independenței și transparenței instituțiilor democratice. ,,Guvernul va depune toate eforturile pentru a întoarce banii furați și pentru a-i sancționa conform legii. În acest sens, va adopta mai multe decizii care vor permite punerea în aplicare în Republica Moldova a sancțiunilor internaționale’’, a declarat premierul Natalia Gavriliță.

Ce impact va avea această decizie a autorităților americane pentru Republica Moldova și care ar putea fi consecințele, discutăm astăzi cu expertul Valeriu Pașa, președintele comunității WatchDog.md.

 

***

Așadar, mai multe persoane și entități din Republica Moldova și din Federația Rusă au fost incluse în lista sancțiunilor Statelor Unite, fiind vorba inclusiv de acești doi oligarhi, politicieni bine cunoscuți în Republica Moldova, Plahotniuc și Șor, acuzați de capturarea și coruperea instutuțiilor politice și economice ale țării. De asemenea, Ilan Shor este acuzat de susținerea eforturilor Rusiei în subminarea democrației din Republica Moldova. Dacă vreți să ne explicați mai simplu, pentru toți ascultătorii noștri, ce înseamnă asta la propriu, la modul practic: în ce fel o țară poate acționa asupra unor cetățeni străini? Să ne referim, în primul rând, la aceștia, ai noștri, Plahotniuc și Șor.

Există legislația Statelor Unite, menită să întărească politica externă a SUA. În mod special, ne referim la această legea Magnitsky, Global Magnitsky Act, care are menirea să lupte cu corupția și încălcarea sistemică a drepturilor omului peste hotarele Statelor Unite. SUA a recunoscut că corupția sistemică, încălcarea drepturilor omului, este o amenințare la adresa securității și intereselor Statelor Unite în lume și au creat acest instrument pentru a constrânge libertatea de acțiune a unor astfel de criminali la nivel internațional, chiar dacă aceste crime nu au fost săvârșite pe teritoriul SUA. În al doilea caz, vorbim despre o lege specială, care are menirea să lupte împotriva influenței nocive a Federației Ruse, prin care aceasta se ameastecă în treburile altor state și promovează interesele sale subversive la nivel internațional.

Iată sub anume această lege au nimerit Ilan Șor și partenerii săi, acest Ceaika, prietenul lui Dodon și fiul ex-Procurorului General al Federației Ruse. Este o legislație foarte serioasă. Deci, în esență, orice entitate americană are interzis să facă orice afacere, să primească bani, să interacționeze cu cei puși sub sancțiuni. Asta se referă și la bănci. Și trebuie să înțelegem că nu se referă direct doar la băncile americane. De exemplu, poate fi o bancă moldovenească, din Cipru, din alte țări, dar, care, executând tranzacții internaționale, are o bancă corespondentă în SUA. Iar marea majoritate a băncilor au acolo bănci corespondente. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că dacă, de exemplu, o bancă din Moldova operează conturi legate de Ilan Șor sau entitățile care îi sunt lui asociate, inclusiv partidul Șor, această bancă riscă să nimerească și ea sub sancțiuni americane.

Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că nicio bancă americană și marea majoritate a băncilor din lume nu vor dori să aibă niciodată treabă cu această bancă. Pur și simplu nu vor executa. Vă imaginați ce înseamnă pentru o bancă să nimerească în izolare internațională? Ea se închide. Deci, pur și simplu, se va limita la niște tranzacții minore în interiorul țării. Pentru încălcarea sancțiunilor sunt prevăzute amenzi foarte dure. Dar, cel mai important, este acest prejudiciu de reputație. De asta, inclusiv pe această cale, aș vrea să atrag atenția persoanelor juridice și fizice din Republica Moldova, că nu sunt niște riscuri efemere. Riști să te trezești cu niște sancțiuni și amenzi de zeci sau chiar sute de milioane de dolari.

Practic, cei care vor avea într-un fel legătură cu Ilan Șor, cu Vlad Plahotniuc, riscă să…

Să nimerească și ei sub sancțiuni. Este absolut adevărat. Și urmează. Urmează ca trezoreria americană să facă investigații, să identifice proprietăți atât în SUA, cât și la nivel internațional, care aparțin acestor persoane și să completeze listele, să informeze entitățile financiare. E un proces care abia a început, în esență. O listă de companii este deja menționată. Ce ține de cei din Federația Rusă, repet, e aceeași poveste. Chiar dacă mecanismul de acțiune e asemănător, cauzele sunt absolut diferite. Plahotniuc a fost sancționat pentru toate relele pe care le-a făcut atâta timp cât a uzurpat puterea de stat în Republica Moldova. Ilan Shor a fost deocamdată sancționat în special pentru ceea ce face acum, pentru această coaliție pe care a făcut-o cu Kremlinul și încearcă, în esență, să pregătească o lovitură de stat, să preia forțat, nelegitim, puterea și să conducă Republica Moldova în interesul Federației Ruse. De aici, putem deja să analizăm ce urmări ar putea avea în contextul agresiunii ruse din Ucraina dacă la Chișinău ar fi un guvern de buzunar al Kremlinului.

O să discutăm acest subiect pe larg. Vreau, așa, ca o concluzie: aceste sancțiuni ar însemna că, într-un fel, li se opresc banii acestor doi oligarhi și celorlalte entități, ca să nu influențeze prea ușor situația din Republica Moldova?

Despre asta vorbim. Le va fi mult mai greu să-și mute proprietățile furate. Asta indirect ajută foarte mult ancheta privind furtul miliardului și alte acte de corupție săvârșite în trecut. Dincolo de faptul că trenează aceste procese în instituțiile de drept, în judecățile din Republica Moldova, a doua etapă este recuperarea prejudiciului. Asta e cel mai important. Judecata poate să recunoască că Plahotniuc, Șor, sunt vinovați. Toată lumea știe că sunt vinovați în Republica Moldova. Însă scopul cel mai mare este de a recupera cât mai mulți din acești bani care au fost furați și de a-i aduce înapoi, de a acoperi prejudiciile.

Să nu uităm că statul Republica Moldova în continuare, an de an, plătește acest miliard furat, în baza acelui credit oferit de Banca Națională. Și e o problemă. Noi pierdem bani din buget an de an. Și nu este doar cazul furtului miliardului. Sunt mult mai multe acte de corupție în care a fost implicat Plahotniuc, același Șor, mai mult decât ceea ce li se impută. Trebuie să înțelegem că Departamentul de Stat al Statelor Unite nu își propune să facă un fel rechizitoriu deplin, să pună toate crimele săvârșite. Să te apuci să documentezi, să descrii, să aduci dovezi pentru toate crimele pe care le-a făcut Plahotniuc, nu îți ajunge o viață. Nu exagerez cu lucrul ăsta. În perioada în care a controlat instituțiile de stat și până a se implica în politică, omul ăsta a fost implicat într-o sumedenie de crime. Când controla puterea de stat, el le săvârșea cu zecile pe zi. Efectiv, fiecare indicație dată unui procuror/judecător, fiecare licitație trucată, indicațiile date miniștrilor, parlamentului, toate acestea sunt crime. Important este ca aceste persoane să fie izolate, să nu mai poată face atâta rău. De aceea au fost incluse numai câteva episoade. Scopul este de a selecta câteva cazuri pentru care autoritățile americane au dovezi incontestabile.

Ca să înțelegeți logica: Departamentul Trezorerie acceptă doar acele fapte pentru care are dovezi, pe care ar putea să le demonstreze indubitabil într-o judecată americană. Deci, acolo trebuie să fie dovezi incontestabile. De asta vedem atât de puține afirmații acolo. Dar în schimb dacă sunt de acolo putem să nu avem niciun fel de dubii despre cât sunt de adevărate. Dacă ne referim la Plahotniuc, cred că instanțele de judecată au mult mai multe dovezi decât orice scrie în acest act de sancțiuni. De și-ar face odată treaba. Mai mult decât atât, eu consider că nici nu este cazul să insiste să adauge la capetele de acuzare mai multe pentru a face procesele acestea și mai greoaie, procesele de judecată mai stufoase și să le întindă și mai mult. Plahotniuc, deocamdată, reușește suficient de bine să manipuleze sistemul justiției din Republica Moldova, astfel încât nu a fost condamnat nici pe un dosar. Aproximativ același lucru se întâmplă în cazul lui Ilan Shor. Deci sunt suficiente cele care sunt. Însă, aș menționa acest episod, de complot, în esență, pe care l-a făcut Ilan Șor împreună cu socialiștii, cu curatorii lor din Federația Rusă, cu serviciile speciale ruse. Eu cred că acele fapte expuse acolo, expuse de presa internațională recent, acel articol din Washington Post, investigația foarte detaliată a celor de la RISE împreună cu centrul Dossier, dacă nu semnalează un dosar de trădare de patrie, atunci nu știu ce semnalează. Cred că este cazul să se regăsească într-un dosar separat, să fie luați la întrebări toți acei oameni, pentru că prea ieftin scapă. Cu o investigație jurnalistică ăștia se fac într-o ureche și spun că nu înțeleg nimic, că nimic nu s-a întâmplat, că nu e adevărat. Și se merge înainte.

Mai mult decât atât, eu am anumite întrebări către fosta conducere SIS. Cum se face că, în 2021, marea majoritate a acestor așa numiți ,,politehnologi’’ expediați aici de FSB nu au intrat, dar unul dintre ei a participat până și la alegerile locale din Bălți de anul trecut? Bun, de la distanță, dar totuși a fost implicat. Plus că aflăm că în perioada anului 2021, după investirea doamnei președinte Sandu, o parte din această ,,echipă’’, inclusiv persoane foarte influente din FSB, a intrat pe teritoriul Republicii Moldova, a mers în regiunea transnistreană. Deci, vorbim, dacă nu greșesc, despre un general FSB care este direct responsabil de operațiunile FSB-ului în regiunea transnistreană. Asta ce a fost? Apropo, un lucru important pe care îl mai relevă această investigație este că, pe timpul lui Plahotniuc, inclusiv după alegerile prezidențiale din 2016, sus-pușii din FSB aveau liber să vină în Republica Moldova și circulau pe aici cum voiau ei. Ăsta e acel Plahotniuc care pretindea că luptă cu influența Federației Ruse. I-aș întreba pe acei care l-au slujit și care încercau să explice că, vezi tu, el e pro-european: cum rămâne cu asta? Oare serviciile speciale moldovenești nu știau? Eu cred că știau foarte bine, cred că informau conducerea de vârf a Republicii Moldova. Și aici întrebări nu sunt doar la Dodon, ci și la cei care au condus guvernul, la Plahotniuc personal, care controla, în esență, lucrurile în Republica Moldova, la foștii directori ai SIS. Aceste lucruri nu cred că e ok să treacă, așa, printre altele, pentru că avem prea multe crize. Dacă o să le neglijăm, ele pur și simplu o să se repete.

Procuratura a declarat, în comun cu SIS, că vor investiga toate aceste fapte care au apărut în presă și că vor adopta decizii prompte și corespunzătoare rezultatelor cercetării, se arată în comunicatul difuzat de procuratură. La ce să ne așteptăm?

Nu știu la ce să ne mai așteptăm de la acești procurori, pentru că ei tot inițiază, inițiază, dar până ajung să transmită ceva în judecată trece mult timp. Înțeleg că au volume mari de lucru, au puțini oameni, oameni cu experiență și cunoștințe insuficiente. Suntem conștienți de aceste lucruri. Dar anumite lucruri trebuie să fie prioritizate. Și asta trebuie să o înțeleagă și societatea, jurnaliștii. Nu putem să cerem de le procurori investigații exhaustive pe toate subiectele și pe urmă să ne plângem că foarte greu ceva ajunge în judecată. Este o componentă în asta. Însă, cumva, sunt prea multe scuze din partea lor. Astfel de lucruri sunt de o gravitate extraordinară și ar trebui să existe și un control al societății. Există cazul finanțării ilegale a Partidului Socialiștilor, acel caz Bahamas. Iată el foarte lent se mișcă prin judecată. Cazul cu sacoșa neagră văd că a ajuns în judecată, deși eu am mari dubii că procurorii au dovezi din astea care să treacă prea ușor prin instanțele moldovenești. În schimb, în cazul Bahamas lucrurile sunt foarte clare, declarațiile oamenilor implicați, banii, dovezile că persoanele au primit acei bani, contracte de împrumuturi fictive. Acolo demult trebuia să fie un verdict și nu se întâmplă. Cumva, parcă au cei din procuratură argumente, dar să nu uităm că, dincolo de munca procurorilor, este munca judecătorilor.

Eu, de exemplu, nu cred în coincidențe. Atât de mulți se tot contramandează aceste dosare importante: și pe Plahotniuc, și pe Shor, și Partidul Socialiștilor. Eu înțeleg că justiție nu se face peste noapte, dar comportamentul judecătorilor cred că este cel puțin contrar interesului public.

Iar cazul Energocom, în care figurează fostul președinte Igor Dodon și care este pe rol, a revenit la procurori în urma unei decizii de judecată.

Colegul meu Sergiu Tofilat a trebuit să se judece cu Procuratura Generală pentru a-i reimpune să redeschidă dosarul. Eu am fost una dintre persoanele care au semnat plângeri. Am fost patru petiționari în anul 2017. Zilele astea s-au făcut exact cinci ani. Deci, PCCOCS a inițiat o anchetă penală pe fapt. Ne-au ascultat, au clasat dosarul, procurorul Bacalâm, care este acum în partidul lui Cavcaliuc. Nu ne-au informat despre acest lucru. Mai mult ca atât, ei au falsificat actele în registrele procuraturii. Chipurile, noi patru, la adrese diferite, am primit scrisori și am semnat că am fost informați. Deci, fals în acte, cel puțin. Un abuz extreme de grav.

Bine, pe urmă noi am înțeles care a fost situația: ei nu atât îl protejau pe Dodon, cât pe Plahotniuc. Beneficiarul mare al acelor bani furați nu a fost Dodon, a fost Plahotniuc. Și a trebuit să ne judecăm cu ei, Stoianoglo o făcea pe prostul. Într-un final, înțelegând că până și justiția moldovenească o să fie nevoită să ne dea câștig de cauză, au redeschis dosarul. El s-a investigat, de facto, în mai puțin de un an, până a fost transmis în judecată. Nu atât de mult timp, pentru că dovezile erau totuși pe masă.

Aceste articole, aceste investigații de pe Washington Post, acele ale jurnaliștilor de la RISE în colaborare cu Dossier, arată că principalul vehicul al FSB-ului a fost Partidul Socialiștilor și Igor Dodon.

Mai mult decât atât, nu trebuie să ne facem iluzii, Moscova nu a pus cruce pe Partidul Socialiștilor. Continuă să-i susțină, să-i aibă în vedere. Doar că îi consideră, probabil, mai puțin activi și agresivi, de aceea și-au mutat accentul pe Ilan Șor. Asta nu înseamnă că, peste noapte, Partidul Socialiștilor nu mai este o păpușă a Kremlinului. A rămas. Mai mult decât atât, problema mai curând a fost în Igor Dodon. Ăștia au încercat să găsească metode mai ,,diplomatice’’ să-l scoată din joc, pentru că era toxic, îi încurca. I-au făcut această parașută de aur sub forma Asociației Moldo-Ruse, unde și-a luat salariu de lux lunar, cu singura condiție să tacă din gură și să dispară din vizorul public.

Numai că Igor Dodon, fiind mai ambițios și încăpățânat de felul său, nu a ținut cont de înțelegerea cu rușii și a continuat să facă politică. Și astăzi, chiar fiind în arest la domiciliu, el continuă să facă politică. Într-un fel, nu și-a respectat înțelegerea cu rușii. Un detaliu foarte important: iată, în acel articolul din Washington Post, Igor Dodon trebuia să își ceară voie de la ruși, inclusiv de la acest Igor Ceaika, pentru orice apariție/declarație politică pe care o face. Și acolo este publicat un episod din discuția dintre ei, unde se vede că Igor Dodon este foarte frustrat, supărat, că de ce m-ați îngropat înainte de vreme, că eu sunt om liber, pot să spun ce vreau.

În realitate, Igor Dodon nu a vrut să își piardă influența în Partidul Socialiștilor și cred că nici nu și-a pierdut-o definitiv. Noii lideri ai PSRM, în speță, domnul Bătrâncea, s-au dovedit a fi foarte inabili și nu au știut să-l dea la o parte pe Igor Dodon în suficientă măsură. Sunt importante astfel de episoade, pentru că înțelegem cum se întâmplă acest proces, cum se amestecă rușii, cum îi influențează. Vedem că au neînțelegeri între ei și agenții lor de influență aici. Vedem că există competiție între acești agenți de influență. E un lucru important, care ajută instituțiile de stat din Republica Moldova să se apere de această interferență. Mai mult ca atât, eu consider că o astfel de informație, în momentul în care este cunoscută de serviciile speciale moldovenești, este cazul să fie făcută publică. Sau, cel puțin, o parte din ea. Astfel încât și societatea să conștientizeze ce se întâmplă, pentru a înțelege de unde cresc picioarele anumitor procese. Inclusiv pentru noi, cei care facem analiza politicii din Republica Moldova, este o informație extrem de valoroasă. E important s-o cunoaștem, ca să îi explicăm societății, adecvat, ce se întâmplă sau ce s-a întâmplat.

Din aceste investigații jurnalistice, reiese că Igor Dodon a fost principalul partener al serviciilor rusești. Acum este Ilan Șor, dar și primarul Ion Ceban.

Absolut. Asta este și în actul de constatare privind sancțiunile, lucru care foarte tare l-a supărat pe Ion Ceban. Acolo se spune foarte clar că există acest cetățean rus, angajat FSB, Gudilin, care a coordonat campania electorală a lui Ceban în 2019, care a coordonat campania prezidențială a lui Igor Dodon în 2020 și parlamentarele socialiștilor în 2021. Tot el a coordonat cooperarea cu Partidul Șor și tot el a fost cel care a propus ca următoarea mare miză a rușilor să fie această Mișcare Alternativă Națională a lui Ion Ceban. Din nou, nimic nou. Eu, de exemplu, spun aceste lucruri încă dinainte de alegerile din 2021.

Era destul de evident că, după ce o să piardă, o să caute opțiuni noi, Ceban fiind una bună, el fiind unul dintre cei mai potriviți candidați pentru funcția de președinte al Republicii Moldova la alegerile din 2024. Aparent mai curățel, mai tinerel, poate prezenta niște rezultate importante din funcția sa de primar, cel puțin arată frumos la televizor aceste rezultate. Mi-era clar că pe el vor miza mai mult, vor încerca să crească din el un fel de centrist. Acum vedem că se declară pro-european. Ei au înțeles că electoratul pro-rus este mai subțire în Republica Moldova, s-a subțiat și mai mult între timp și le trebuie unul din ăsta pe care poți să-l vinzi și la unii și la alții, lucru care le-a reușit la alegerile locale din 2019.

Ceban a câștigat nu doar din contul electoratului pro-rus în Chișinău, dar și din contul unei părți de alegători mai centriști, pro-europeni. Bun, a beneficiat și de un contracandidat dezastruos. Era foarte greu să fii candidatul Blocului ACUM și să pierzi în Chișinău, dar Andrei Năstase a reușit să facă acest lucru. Cu greu, cu greu Andrei Năstase a luat foarte multe procente, trebuie să recunoaștem. La cât de prost s-a prezentat în campanie, a avut un rezultat nesperat de bun.

Acum, cred că acest Gudilin din FSB speră să repete același scenariu la nivel național. Iată, vă dăm unul, așa, mai centrist, chipurile gospodar. De asta este atât de deranjat Ceban. I se duce tot jocul peste cap. El va încerca să se erijeze în pro-european, în centrist, sperând că oricum alegătorii pro-ruși o să-l voteze, dar să rupă și ceva de pe centru, de pe dreapta. Asta fiind singura șansă ca el să câștige un nou mandat, dar și alegerile prezidențiale. De asta, poate Ceban să spună ce n-ar spune, evidențele sunt foarte clare. A comentat și Ambasadorul Statelor Unite și a spus foarte clar: noi dacă scriem ceva acolo, atunci putem dovedi asta foarte clar. În altă ordine de idei, domnul Ceban poate să dea în judecată Guvernul Statelor Unite și, într-un process de judecată, să-și demonstreze lipsa de legături cu serviciile speciale ruse, dacă el este sigur că tot ce scrie acolo nu este adevărat.

Jurnaliștii chiar în timpul campaniei au publicat fotografii cu acești consilieri ruși.

Asta a fost în timpul campaniei din 2020. Iar acel video făcut public a fost exact din ziua când domnul Ceban a câștigat alegerile la primărie. Deci, campania lui electorală a fost coordonată de aceeași Olga Grak la nivel de strategie și de același Gudilinm în calitate de șef, care este angajat al Serviciului 5 al FSB al Federației Ruse.

Domnule Pașa, aceste sancțiuni, furtul miliardului, oligarhii, toate sunt legate cu ce se întâmplă acum la Chișinău. Un fugar coordonează de pe un ecran, în central orașului, din Israel, niște acțiuni pe care le numește proteste. În Washington Post scrie că el mai este numit ,,cel tânăr’’ de către FSB.

Știți cum, ăștia neapărat trebuie să le pună la fiecare câte un nickname.

Care sunt riscurile acțiunilor pe care ei le fac de la distanță? Și Vladimir Plahotniuc a declarat că se va implica în politică.

Sunt riscuri foarte mari. Acești oameni,și în special Plahotniuc, continuă să aibă influență foarte mare în instituțiile de stat din Republica Moldova. Vorbesc în primul rând despre instrumente de șantaj. Foarte multă lume care a fost fie coruptă, fie constrânsă să facă acțiuni ilegale, Plahotniuc foarte minuțios documenta toată lumea ca s-o poată șantaja, în continuare este în sistemul de stat. În special, mă refer la organele de drept: judecători, procurori, poliția, alte instituții. Sunt mulți. Nu excludem că această influență va fi folosită.

Plus, instrumente de a influența opinia publică. Eu nu pot să trec pe alături de brusca apariție la Chișinău a doamnei deputat Grapini. Și ea o acolită de-a lui Plahotniuc, de pe timpurile când era la putere. Niște declarații halucinante. Ea, care venea și ridica în slăvi regimul lui Plahotniuc, acum pretinde că face mare monitorizare. Și este o toxică. Eu cred că episoade de genul ăsta vor mai urma, cu personaje și de la București, și de la Chișinău, care vor ieși și vor spune tot felul de lucruri și vor face tot felul de lucruri. Deci, Plahotniuc rămâne periculos. În ce măsură se va implica sau se va răzgândi, va arăta timpul. Nu aș exclude, pentru că el a fost strâns cu ușa. Și, probabil, analiza lui arată că singura șansă este să revină la putere. Probabil, evaluarea lui arată că această guvernare este slabă și nu-i va putea opune rezistență. Nu exclud că, și până acum, a avut o anumită implicare, dar cred că mai mult a stat pe tușă. Mai mult au acționat Shor, Platon, împreună cu cei din Federația Rusă, cu socialiștii, cu alte personaje precum Chicu sau Ion Ceban.

Acum, odată cu implicarea potențială a lui Plahotniuc, lucrurile se pot precipita. Să nu uităm de acea armată privată pe care o avea Plahotniuc, cu două grupări diferite, dintre care una controlată de Dorin Damir, care, apropo, este bine mersi, justiția moldavă nu a fost capabilă să-l condamne la nimic. Acei sportivi pe care îi aducea Plahotniuc să își apere sediile în timpul protestelor nu au dispărut. Poate nu au fost finanțați un timp, dar sunt sigur că rețeaua s-a păstrat. Mulți dintre ei tânjesc după acele vremuri când primeau în plic, lunar, de la Plahotniuc, salarii. Există și altă încrengătură. Existau aceste grupări de tineri coordonați de Constantin Țuțu, care și acela este bine mersi. Mai umblă, de formă, prin judecăți; nu i s-a întâmplat nimic ieșit din comun.

Deci, rețeaua lui Plahotniuc stă în picioare și el o poate activa oricând. El este periculos. El este mult mai periculos decât Șor și Platon luați la un loc. Aceștia niciodată nu au avut acea influență. Vedem ce se întâmplă la ultimele acțiuni de protest, când cei din Partidul Șor, din câte vedem din relatările poliției, sunt ajutați de foști angajați de vârf din structurile de forță ale Republicii Moldova. Îl vedem activat și pe acest Cavcaliuc, care este rușinea poliției din Republica Moldova din toate timpurile. Ei sunt activ implicați și în discreditarea acțiunilor organelor de drept și a poliției, în primul rând. Eu nu exclud că au persoane pe care le pot influența, care sunt cu funcții de răspundere, care pot să acționeze atunci când va fi cazul să facă ceva. Ei angajează persoane, tot felul de tineri, pe care îi trimit să facă provocări, foarte clar să se bată cu polițiștii, să facă tămbălău. Cu speranța, probabil, că poliția va aplica forța, cineva va avea de suferit. Sunt încă oameni în poliție pe care ei îi controlează și care pot, intenționat, să participe la astfel de provocări. Așa cum cred eu că s-a întâmplat la 7 aprilie 2009. Și lucrurile să degenereze în niște bătăi, oamenii să aibă de suferit. Să aibă de suferit imaginea Republicii Moldova, credibilitatea acestei guvernări și mai multă lume supărată să iasă în stradă.

Speranța rușilor este să adune cât mai multă lume, ceea ce se întâmplă până acum cu protestele lui Shor. Speranța lor este să aibă cineva de suferit, să fie destabilizări. Și pe fonul ăsta să pornească un haos total în Republica Moldova. Să instige la tot felul de acțiuni mai dure prin agenții săi de influență din Autonomia Găgăuză, dar să destabilizeze și regiunea din stânga Nistrului, acolo lucrurile tot sunt destul de complicate. Sunt sigur că ei nu au un plan foarte precis, dar dorința generală este de a destabiliza, de a ține Guvernul Republicii Moldova ocupat cu aceste lucruri. Nicidecum să nu se ocupe de lucrurile care ar fi prioritare. În speranța că, iată așa, clătinând barca treptat, treptat, se va produce ceva și va fi o schimbare de guvern. Calea legitimă, prin grupări care vor pune mâna pe instituții de stat.

Nu știu care este planul lor. Pentru Federația Rusă, un rezultat bun este deja faptul că autoritățile Republicii Moldova, în loc să se ocupe de întărirea securității statului, de fortificarea în regim mult mai alert a capacităților de apărare a țării, se ocupă și cheltuie resurse pentru fleacuri de genul ăsta. De asta, este importantă această intervenție a organelor federale ale SUA. Pentru a diminua din spațiul de manevră a acestor bandiți. Nu înseamnă că ei se vor opri. Din contră, ei, fiind strânși cu ușa, o să intensifice toate acțiunile lor de destabilizare. Însă fără bani ei nu pot face toate lucrurile astea. Și dacă lor o să le fie puțin mai greu, deja este un pas înainte. Este o contribuție importantă, dacă vreți, la stabilitatea și securitatea Republicii Moldova.

În acest fel, cum colaborează Republica Moldova cu Statele Unite, poate să colaboreze și cu alte state? Știm că Ilan Șor se află în Israel.

Sunt lucruri diferite. Nu trebuie să avem așteptări exagerate. Evident că și pentru autoritățile din Israel este un semn important. Să ne așteptăm că ei mâine o să-l împacheteze și o să-l trimită la Chișinău este hazardat. Probabil vor exista anumite discuții neoficiale. Nu aș vrea să fabulăm acum. Ceva se poate întâmpla. Sigur că nu este un plus confortul în care se află Ilan Șor în Israel, dar să nu avem așteptări exagerate. Mai mult decât atât, eu consider că tot ce face acum Ilan Șor este pentru a-și pregăti un fel de refugiu în Federația Rusă. Acum își acumulează susținători în servicii speciale, în instituții de stat, în mediul de afaceri. El își creează o cale de retragere, în caz că va avea nevoie. Eu nu exclud că, în cazul unei condamnări în Republica Moldova, autoritățile din Israel ar putea să recunoască acest verdict. Nu știu care e procedura, dar bănuiesc că durează un timp. Va fi, cu siguranță, contestat de avocații lui Șor în Israel. S-ar putea ca el să-și ispășească pedeapsa în Israel.

Însă, repet, interesul nostru nu este doar să îl vedem pe Ilan Șor la închisoare. Asta este secundar. Interesul nostru este să recuperăm acei bani pe care i-a furat Ilan Șor. Ce ține de sancțiuni, unele semne se văd deja. Recentele probleme ale companiei Air Moldova, care, dacă înțeleg bine, prin interpuși, tot de Ilan Shor este controlată, de la asta se trag. Sistemul financiar internațional reacționează foarte repede la astfel de lucruri. Deja am înțeles că și-au schimbat sistemele de plăți undeva prin Mexic, lucruri de genul ăsta. Deci se întâmplă câte ceva. Dincolo de faptul că este o mare rușine pentru sistemul de justiție din Republica Moldova că aceste privatizări frauduloase ale aeroportului, companiei Air Moldova, companiei Gările și Stațiile Auto, tuturor stațiilor de autobuse din țară, nu au fost până acum anulate. E o rușine, altceva nu poți să spui.

În încheiere, vreau să vă întreb ce urmează după aceste sancțiuni. Premierul Natalia Gavriliță a declarat că guvernul va depune toate eforturile pentru a întoarce banii furați și pentru a-i sancționa, conform legii, pe cei implicați în toate aceste ilegalități, dar și că Comisia Situații Excepționale va adopta mai multe decizii care să permită punerea în aplicare, în Republica Moldova, a sancțiunilor internaționale.

Este un subiect destul de sensibil. Urmează să vedem. Sensibil, pentru că atunci când se referă la cetățeni ai Republicii Moldova, e ceva. Ce ține de acești cetățeni din Federația Rusă, având în vedere interferența lor în securitatea Republicii Moldova, eu chiar aș merge pe opțiunea cu sancțiuni. Dacă stăm până vor naște ceva procurorii sau judecătorii moldoveni, o să ne trezim cu steagul Rusiei înfipt în Piața Marii Adunări Naționale. Deci nu mai putem să ne jucăm, este absolut cert. Noi ne prostim singuri pe noi. Normele democratice și ale statului de drept trebuie recunoscute, dar nu trebuie să ne amăgim singuri pe noi. Asta este opinia mea.

Ce ține de ce va urma, eu consider că, treptat, pot să apară și alte nume în listele internaționale de sancțiuni. Unele au și fost vehiculate, unele nu. Eu consider că există șanse și vom depune eforturi în acest sens. Ca acolo să se regăsească nu doar ăștia din vârful piramidei, să nu le pară celor care stau mai jos și doar execută că nu-i paște niciun pericol. Mai mult decât atât, eu cred că ei sunt mult mai vulnerabili și eu cred că niște judecători, dintre cei mai toxici, niște procurori, chiar ar fi cazul să se regăsească sub sancțiuni internaționale.

***

Ați ascultat podcastul „Noi și Europa”, un produs al Institutului pentru Politici și Reforme Europene, dezvoltat în parteneriat cu Radio Chișinău, ZUGO și Fundația Konrad Adenauer. Ne puteți găsiți online pe platformele de podcast și în emisie la radio. Sunt Mariana Vasilache și vă dau întâlnire data viitoare pentru a discuta realitățile europene ce vizează Republica Moldova.