Blog #BetheChange: Rolul UE în reglementarea conflictului transnistrean: o nouă fereastră de oportunitate?

5 August 2022

Autor: Nicoleta Adam, stagiară în cadrul programului #BetheChange

„În condițiile războiului din Ucraina, UE ar putea să-și revizuiască viziunea privind participarea sa în procesul de negocieri pentru soluționarea diferendului transnistrean și să investească mai multe eforturi pentru conceptualizarea, în strânsă cooperare cu Chișinăul, a unui nou format de negocieri pentru acest conflict, bazat pe o implicare mai largă a statelor membre UE și a diplomației europene…”

Pe parcursul ultimilor 30 de ani, conflictul transnistrean a fost instrumentalizat de către Federația Rusă pentru a-și crește influența în regiune și exercita presiune asupra autorităților de la Chișinău. Diferendul transnistrean deține un rol important pe agenda de politică internă și externă a Republicii Moldova. Deși procesul de negocieri pe marginea acestui conflict a cunoscut anumite progrese de-a lungul timpului, rezultate notabile în direcția reglementării acestuia nu au fost înregistrare.

În ultimele trei decenii, autoritățile de la Tiraspol au manifestat puțin interes în soluționarea conflictului și mai degrabă s-au eschivat de la găsirea unei soluții avantajoase pentru toate părțile implicate. Acestea beneficiază de susținerea economică, politică și militară a Kremlinului. Reticența liderilor transnistreni este cauzată și de interesul lor în păstrarea status-quo-ului, întrucât Tiraspolul controlează o mare parte din frontiera Republicii Moldova cu Ucraina, aspect ce a creat premise de îmbogățire ilicită a elitelor din regiune. Lipsa controlului asupra segmentului transnistrean a frontierei naționale creează un mediu propice pentru desfășurarea activităților de contrabandă, traficului de bunuri și dezvoltarea unei rețele criminale în regiune, cu ramificații pe malul drept, Ucraina, Rusia și alte state europene.

Dinamicile regionale trebuie să readucă soluționarea conflictului transnistrean în lista de priorități a guvernării de la Chișinău. Războiul din Ucraina a trezit temeri referitoare la extinderea confruntărilor armate în stânga Nistrului, în special în contextul exploziilor ce au zguduit sediul așa-numitului serviciu de securitatede la Tiraspol la sfărșitul lunii aprilie. Respectiv, războiul din țara vecină schimbă realitățile regionale și oferă un nou impuls pentru relansarea tratativelor pe dosarul transnistrean. Totuși, soluționarea conflictului este posibilă doar în contextul internaționalizării procesului de negocieri și creșterii rolului Uniunii Europene și al altor parteneri internaționali în procesul de negocieri.

Principalele acțiuni ale UE pentru susținerea procesului de reintegrare

După al cincilea val de extindere, UE a lansat în 2004 Politica Europeană de Vecinătate, cu scopul de a revizui strategia sa față de țările din vecinătate. În anul următor, Uniunea Europeană a delegat un Reprezentant Special pentru Republica Moldova, fiind sporită reprezentarea blocului comunitar și participarea acestuia în procesul de reglementare transnistreană. Un mecanism complex de soluționare a conflictului a fost lansat în anul 2005 și presupunea o platformă de negocieri diplomatice referitoare la statutul regiunii transnistrene. Platforma a căpătat denumirea de „formatul 5+2“, incluzând reprezentanții Chișinăului și Tiraspolului ca parți în negocieri, Rusia, Ucraina și OSCE ca mediatori, iar Uniunea Europeană și Statele Unite au obținut statutul de observatori.

Negocierile în formatul 5+2 nu au reușit să avanseze procesul de soluționare a conflictului din stânga Nistrului pe dimensiunea coșului trei, ce ține de problemele de ordin politic și de securitate. O ședință în formatul 5+2 nu a avut loc de peste 2 ani și jumătate, iar ultima ședință din 2019 nu s-a soldat cu semnarea unui protocol. Astăzi, în contextul războiului Federației Ruse împotriva Ucrainei, formatul 5+2 nu este funcțional și nu poate servi drept platformă pentru inițierea negocierilor pentru reglementarea politică și juridică a conflictului transnistrean.

În 2005 a fost semnat și Memorandumul de Înțelegere privind Misiunea Uniunii Europene de Asistență la Frontieră în Republica Moldova și Ucraina (EUBAM). Misiunea avea scopul de a armoniza procedurile de control la frontieră și standardele vamale între Republica Moldova și Ucraina, pe de o parte, și Uniunea Europeană, pe de altă parte. EUBAM facilitează cooperarea dintre polițiștii de frontieră și organele de drept și contribuie la sporirea securității regionale. Activitatea Misiunii s-a dovedit a fi eficientă, în special pe dimensiunea acțiunilor privind combatrea criminalității transfrontaliere și a traficului ilicit de arme și droguri. Deși EUBAM nu este implicată în procesul de reglementare a conflictului transnistrean, suportul acordat de această misiune pentru securizarea frontierei de stat a Republicii Moldova cu Ucraina, în special pe segmentul transnistrean, contribuie la fortificarea securității interne și limitarea finanțării regimului separatist prin intermediul fluxurilor de contrabandă.

Începând cu 1 ianuarie 2016, regiunea transnistreană a devenit parte a Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană. Deși inițial regimul separatist a fost reticent să accepte aplicarea prevederilor DCFTA în regiune, în cele din urmă, cu acceptul Moscovei, prevederile acestuia s-au extins pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Exporturile din regiunea transnistreană sunt orientate preponderent către Uniunea Europeană, reprezentând circa 57% din balanța comercială a regiunii transnistrene.

Astfel, importanța economică a DCFTA pentru stânga Nistrului este una primordială, în special în condițiile sistării traficului la frontierea cu Ucraina pe segmentul transnistrean. Implementarea DCFTA oferă producătorilor din regiunea transnistreană avantaje directe și acces preferențial pe piața Uniunii Europene. Actualmente, dependența sustenabilității economice a regiunii de malul drept și piața UE, oferă mai multe oportunității pentru creșterea nivelului de implicare a UE în procesul de negocieri privind reglementarea transnistreană.

Necesitatea unei participări mai active a UE în soluționarea conflictului

Deși Uniunea Europeană are un rol important în facilitarea procesului de reintegrare pe mai multe dimensiuni-cheie ce țin de securitatea internă, relațiile economice și dezvoltarea contactelor între asociațiile de business și societatea civilă de pe ambele maluri ale Nistrului, rolul UE în reglementarea politică a conflictului transnistrean rămâne a fi unul periferic.

În condițiile războiului din Ucraina, UE ar putea să-și revizuiascăviziunea privind participarea sa în procesul de negocieri pentru soluționarea diferendului transnistrean și să investească mai multe eforturi pentru conceptualizarea, în strânsă cooperare cu Chișinăul, a unui nou format de negocieri pentru acest conflict, bazat pe o implicare mai largă a statelor membre UE și a diplomației europene.

Propunerea României de a crea instituția Reprezentantului Special al Uniunii Europene responsabil de conflictele prelungite din bazinul Mării Negre trebuie să fie analizată minuțios de statele UE. Bucureștiul sugerează că Uniunea Europeană ar trebui să fie implicată mai activ în soluționarea conflictelor din Transnistria, Osetia de Sud, Donbas și Nagorno-Karabakh, întrucât acestea creează riscuri sporite de instabilitate în zonă. Propunerea a fost susținută și de alte state memebre ale Uniunii Europene, însă punerea în aplicare a acesteia ar necesita o mai mare coeziune în interiorul Uniunii și un consens referitor la soluționarea conflictelor înghețate din vecinătatea estică și a bazinului Mării Negre. România a mai accentuat că aceste conflicte înghețate se tranfsormă în sfere teritoriale de influență și creează piedici pentru aspirațiile europene ale statelor din Europa Centrală și de Est. O implicare mai activă a Uniunii Europene ar fi o demonstrație a intenției acesteia de a participa mai activ la soluționarea conflictelor din statele vecine. 

În loc de concluzii

Conflictul transnistrean poate avea doar o soluție europeană, ce ar putea fi atinsă prin intermediul implicării mai largi a Uniunii Europene în procesul de reglementare a conflictului. Uniunea Europeană și-a exprimat în repetate rânduri sprijinul pentru integritatea teritorială a Republicii Moldova și soluționarea pașnică a diferendului transnistrean, pe cale diplomatică. Astfel, relansarea negocierilor într-un nou format, cu implicarea Uniunii Europene ca participant activ și delegarea de către aceasta a unui Reprezentant Special pentru conflictele post-sovietice, ar putea consolida poziția UE în regiune și la nivel internațional.

Acest document a fost elaborat de Nicoleta Adam, stagiară al programului #StagiuIPRE2022, în cadrul proiectului IPRE „Schimbarea începe cu tine! – #BetheChange: Tinerii pentru Europenizarea Republicii Moldova”, implementat în cooperare cu Fundația Hanns Seidel în Republica Moldova și cu sprijinul financiar al Ministerul Federal al Afacerilor Externe al Germaniei. Opiniile exprimate în acest document aparțin autorului și nu reflectă neapărat poziția implementatorilor.

Nicoleta Adam este stagiară în cadrul programului #BetheChange, organizat de Institutul pentru Politici și Reforme Europene. Nicoleta este studentă în anul III la Facultatea Relații Internaționale, Științe Politice și Administrative a Universității de Stat din Moldova.

Politica Cookie, Confidențialitate

Acest site foloseste cookie-uri. Navigând în continuare, îţi exprimi acordul asupra folosirii cookie-urilor. Mai mult

Accept