Studiu de politici publice: Grădinăritul urban în Chișinău: de la penalizare la încurajare
Autor: Lilia Nenescu, bursieră a programului „Politici Publice pentru Dezvoltare”
Deși majoritatea locuitorilor din orașul Chișinău nu au acces la spațiu pentru grădinărit, totuși mulți locuitori practică grădinăritul. Unii grădinăresc la balcon, alții „adoptă” anumite parcele de terenuri pe care le transformă în mici grădini pentru consum propriu sau familial. Aceste practici informale de grădinărit urban vorbesc convingător despre nevoia locuitorilor de a grădinări și de a-și cultiva hrana. Rezultatele chestionarului „De ce grădinărim în Chișinău”, realizat în cadrul acestei cercetări, arată că: 92% dintre respondenți cred că este posibil să cultivăm fruc- te și legume în Chișinău; 78% cunosc vecini sau prieteni care practică grădinăritul în oraș; 64% practică grădinăritul în oraș în varii moduri (36% la balcon, 35% în grădina personală, 9% în grădi- na din curtea blocului, 6,5% pe un lot de pământ mai departe de curtea blocului). Alte 10,4% au indicat că ar grădinări, dar nu au unde. Mai mult decât atât, 93,5% dintre respondenți susțin in-cluderea proiectelor de grădinărit urban (cum ar fi alocarea loturilor de pământ sau organizarea grădinilor comunitare) în politicile de dezvoltare urbană a orașului Chișinău.
Evidențele demonstrează că grădinile urbane comestibile sunt din ce în ce mai des parte din soluțiile bazate pe natură, fiind recunoscute și incluse ca elemente ale infrastructurii verzi urbane, care reintroduc spațiile verzi și funcțiile asociate acestora în mediile construite, având drept viziune un oraș mai sustenabil din punct de vedere ecologic și social.
Chiar dacă susținem în continuare grădinăritul informal, totuși, ținând cont de particularitățile grădinilor informale din Chișinău (caracterul individual, eclectic, incert), grădinile urbane nu-și dezvoltă întregul potențial transformator și, deci, orașul este lipsit de un spectru vast de beneficii sociale, ecologice și economice. Prin urmare, recomandăm Primăriei mun. Chișinău încurajarea practicilor de grădinărit urban prin încorporarea acestora în politicile de dezvoltare locală, care să faciliteze accesul locuitorilor la teren și la infrastructură de bază (irigare, compost) pentru grădinărit în oraș.
Cu toate acestea, în prezent, orașul Chișinău nu dispune de vreun mecanism prin care locuitorii care vor să practice grădinăritul (ca practică individuală sau colectivă) să poată avea acces la pământ, iar agricultura urbană nu figurează în strategiile de dezvoltare a orașului, mai mult decât atât soluția actuală a autorităților constă în penalizarea practicilor de grădinărit informal.
Pornind de la această problemă, am identificat trei soluții pentru Chișinău:
- Soluția actuală, adică penalizarea grădinăritului urban. Interzicerea și penalizarea practicilor de grădinărit va spori gradul de marginalitate a grădinilor urbane, va descuraja locuitorii să participe în procesele de administrare a orașului și va reduce gradul de încredere în autoritățile locale.
- Tolerarea grădinăritului urban. Această opțiune soluționează parțial problema marginalității și informalității grădinăritului în oraș. Totuși, în lipsa unor eforturi municipale active de delimitare, zonare și protejare a terenurilor destinate grădinăritului – acestea vor dispărea. Iar în lipsa unui mecanism municipal clar, simplu și accesibil, grădinăritul va rămâne o practică marginală și informală.
- Încurajarea grădinăritului urban prin integrarea practicilor de grădinărit în politicile municipale de dezvoltare urbană. Poate fi realizată prin adoptarea instrumentelor economice și de planificare urbană, acompaniate de instrumente educative. În cadrul acestei opțiuni, Primăria poate elabora mecanisme de acces la spații pentru grădinărit în baza tipologiei prezentate în cadrul acestui studiu: un mecanism pentru loturile de grădinărit și un mecanism pentru grădinile comunitare.
