Notă Analitică Nr. 2/2022. Ce trebuie să conțină programul anti-criză și reziliență?

Autor: Stanislav GHILEȚCHI

Anul 2022 trebuia să fie anul în care economia globală urma să reînvie după criza provocată de pandemia Covid-19. Prognozele Fondului Monetar Internațional anticipau ca Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeană și China să recupereze integral pierderile înregistrate în pandemie. Această tendință era valabilă inclusiv și pentru Republica Moldova, care deși cu pași mai mici, dar la fel a simțit o revenire a activității economice. Doar cu câteva săptămâni în urmă, Christine Lagarde, președintele Băncii Centrale Europene, a menționat că se aștepta ca economia să revină în forță.

Dar invazia Ucrainei de către Rusia a dat peste cap chiar și cele mai pesimiste scenarii. În perioada următoare vom trece prin multiple șocuri pe mai multe dimensiuni: prețuri ridicate la resursele energetice, prețuri mai mari la produsele alimentare, perturbări în schimburile comerciale și în lanțurile logistice de aprovizionare și provocări în gestionarea fluxului de refugiați. Toate aceste șocuri vor fi amplificate de incertitudinea geopolitică din regiune.

Pe fundalul acestei crize, solicitarea Președintelui Republicii Moldova este una pe deplin justificată.  La 18 martie 2022, Maia Sandu, a cerut Guvernului să pregătească un program anticriză și reziliență pentru susținerea afacerilor mici și mijlocii, pentru suportul agriculturii și pentru sprijinirea oamenilor cu venituri mici. Ce anume trebuie să conțină acest program anticriză? Ce politici ar putea ameliora criza puternică din Republica Moldova? Care ar fi suportul cel mai eficient pentru cetățeni oferit de către autorități?

Prezenta notă analitică a fost elaborată în cadrul proiectului IPRE „Analize Tematice a politicilor publice”, realizat cu susținerea Fundației Konrad Adenauer (KAS) în Republica Moldova. Opiniile reflectate în prezenta publicație aparțin autorilor și nu reflectă neapărat opinia KAS.