Podcast 27. „Noi și Europa”. Noi orizonturi pentru relațiile dintre Republica Moldova și Franța

4 February 2021

Dăm startul unui nou sezon al podcastului #NoișiEuropa!

De această dată, am abordat problema relațiilor moldo-franceze și prioritățile vizitei președintelui Maia Sandu la Paris. Am discutat despre acest subiect împreună cu Nicu Popescu, director al programului Europa Lărgită din cadrul Consiliului European pentru Afaceri Externe (ECFR), Paris.

Acest podcast este produs în cadrul proiectului „Noi și Europa: Analiza relațiilor moldo-europene prin intermediul produselor media și analitice inovative”, implementat de către #IPRE, în parteneriat cu Radio Chișinău, Zugo  și IPN agenţie de presă , cu suportul oferit de Fundatia Konrad Adenauer Republica Moldova .

 


13 ani. Atât a trecut de la ultima vizită oficială a unui președinte al Republicii Moldova la Paris. 13 ani în care politica externă a Republicii Moldova a cunoscut rezultate notabile, dar și s-a confruntat cu mai multe provocări. În timpul mandatului lui Igor Dodon, dialogul cu țările din vestul Europei la nivelul șefilor de stat a stagnat și s-a „remarcat” prin scurte discuții în holurile forumurilor internaționale cu mai marii Europei. Extrem de puțin pentru ambițiile de integrare europeană ale Republicii Moldova.

În ce măsură va reuși Maia Sandu să restabilească și să accelereze acest dialog în timpul mandatului său? Care este miza pe termen scurt și mediu a vizitei președintei Sandu în capitala Franței, dar și care este poziția Franței față de oferirea perspectivei de aderare la UE pentru Republica Moldova? Care este viziunea guvernului francez privind viitorul Parteneriatului Estic? La aceste întrebări și nu numai, ne va răspunde Nicu Popescu, director al programului Europa Lărgită din cadrul Consiliului European pentru Afaceri Externe.

Sunt Cristina Popușoi și ascultați „Noi și Europa”, un podcast în care tălmăcim Europa prin realitățile noastre.

Domnule Popescu, în aceste zile președintele Maia Sandu se află la Paris. Va avea mai multe întrevederi, inclusiv cu președintele francez Emmanuel Macron. Din punctul dumneavoastră de vedere, care este miza acestei vizite pentru Republica Moldova și pentru cetățenii săi?

Relația Republicii Moldova cu Uniunea Europeană și cu statele-membre ale Uniunii Europene este atât de complexă, în sensul pozitiv al cuvântului, încât, în cadrul unor astfel de vizite, întotdeauna există mize multiple. În cazul Franței (trebuie să ne dăm seama că Franța este unul dintre cele mai influente state din Uniunea Europeană, unul dintre cele mai mari state din UE), aceasta joacă un rol crucial în evoluția și dezvoltarea politicii europene față de Republica Moldova și asistența pe care o va oferi Bruxelles-ul Republicii Moldova, în dialogul politic dintre UE și Moldova, în evoluția Zonei de Liber Schimb, promovarea exporturilor din Republica Moldova către UE. Franța are un rol foarte important în toate deciziile pe care le ia Uniunea Europeană față de Republica Moldova. Aceste subiecte de integrare europeană și de interacțiune cu UE fac parte din primul pilon al subiectelor care vor fi discutate sau una din familiile de subiecte care vor fi discutate la Paris. Un al doilea set de subiecte ține de relația bilaterală și aici avem mai multe aspecte politice. Franța explicit sprijină și dorește ca procesul de reforme și combatere a corupției în Republica Moldova să reușească. Evident, Maia Sandu este exponentul dorinței cetățenilor Republicii Moldova de a fi guvernați mai bine, cu mai puțină corupție și este și un semn de sprijin explicit oferit președintelui Maia Sandu de către Franța. Există și subiecte bilaterale de ordin economic: Franța este unul dintre cei mai importanți investitori în Republica Moldova: grupul Lafarge, compania Lactalis, rețeaua de hotele ACOR în RM, dar există și un potențial deocamdată nerealizat al investițiilor franceze în Republica Moldova.

Care ar fi acest potențial, să zicem, care încă nu a fost exploatat așa cum ar fi cazul?

Franța a menționat deja câteva elemente. În Uniunea Europeană este o discuție foarte intensă despre necesitatea de a relocaliza producția de medicamente, vaccinuri, echipamente medicale în Uniunea Europeană și unele state vecine ale UE. Anul trecut, în perioada primăverii, când China a sistat livrările de echipamente, măști spre UE, Uniunea Europeană și-a dat seama că rețelele de furnizare a unor echipamente absolut vitale pentru funcționarea unei societăți pot deveni dependente sau de anumiți factori politici, sau de anumite constrângeri logistice. Și acum Uniunea Europeană investește un efort foarte mare în relocalizarea producției medicamentelor pentru piața europeană mai aproape de frontiera UE sau interiorul UE. Și iată aici, de exemplu, Republica Moldova s-ar putea poziționa foarte bine ca un producător de echipament medical și medicamente pentru piața europeană, acesta fiind din subiectele prin care Republica Moldova ar putea să-și intensifice cooperarea economică cu UE. În cazul Franței avem unii dintre cei mai mari și importanți giganți farmaceutici din UE. Există, evident, compania Renault, care are nevoie de cablaj, care cumpără o parte din acest cablaj deja de la producătorii din Republica Moldova. Acest tip de cooperare, inclusiv cu uzinele franceze de mașini (Renault sau cealaltă companie-Peugeot Citroen) este și ea o oportunitate de cooperare pentru Republica Moldova. Deci, subiecte sunt multe, este important ca aceste propuneri de cooperare, de creare a unor condițiii favorabile pentru acești potențiali investitori, să fie prezentate la Paris. Treptat, să începem acest lucru minuțios, detaliat, care durează mai mult timp, dar care este necesar pentru modernizarea Republicii Moldova: de atragere a investițiilor străine, inclusiv din una dintre cele mai mari economii ale Uniunii Europene, care este Franța.

Aș vrea să vă întreb acum, din punct de vedere al Parisului, cât de deschis este să coopereze cu o țară din Parteneriatul Estic? Nu cea mai bogată, ca să nu zicem altfel și nici o țară care să aibă neapărat un trecut foarte bun, ca să nu amintim acum de pagubele unui furt bancar.

Deschiderea Parisului este enormă, chiar această vizită este o demonstrație a acestui lucru. Ultimul summit, ultima întâlnire dintre președinții Franței și ai Republicii Moldova a avut loc în 1998, în timpul vizitei lui Jacques Chirac la Chișinău. În 2007, a avut loc o vizită a președintelui Voronin la Paris, dar în acea vizită președintele Voronin nu s-a întâlnit cu președintele Franței. În acest sens, este primul summit franco-moldovenesc timp de 23 de ani. Deci, un semnal mai mare și mai ferm de deschidere și sprijin pentru Maia Sandu nici nu ne puteam imagina. Niciun președinte al Republicii Moldova în peste 20 de ani nu a avut acest semnal de deschidere. Cât despre temele și propunerile făcute, dumneavostră știți că eu am lucrat și am fost în guvernul condus de Maia Sandu și știu bine că Maia Sandu merge foarte bine pregătită în toate vizitele. Toate vizitele în care se angajează președintele Maia Sandu sau, la acea etapă, prim-ministrul Maia Sandu, sunt foarte bine pregătite prin prisma generării unor beneficii clare pentru Republica Moldova și pentru cetățeni. Aceste beneficii, uneori, sunt imediate, uneori se pune baza și se fac anumiți pași de pregătire pentru livrarea unor beneficii și pe parcurs. Fără astfel de vizite, fără astfel de teme bine pregătite, evident că nu vom putea avea o politică externă care aduce beneficii cetățenilor. În acest sens, uitându-ne chiar la substanța vizitelor, atât la Kiev, cât și la Bruxelles (care a fost foarte bine pregătită, în anunțurile de asistență oferite Republicii Moldova sau în anunțurile de proiecte comune), bănuiesc și intuiesc că și această vizită va fi una cu anumite rezultate imediate. Mai important de atât, va fi o vizită care va lansa anumite procese care vor oferi și vor da rezultate pentru cetățenii Republicii Moldova, inclusiv mai târziu.

Este bine, pe de altă parte, că această vizită urmează să se răsfrângă direct asupra cetățenilor, mai devreme sau mai târziu, așa cum spuneați și dumneavoastră. Aș vrea să discutăm și un alt aspect al acestei vizite, să zicem, aspectul geopolitic. Vroiam să vă întreb, domnule Popescu, cum este privită Moldova la Paris din punct de vedere geopolitic?

Da, Republica Moldova este într-o regiune geopolitică foarte complexă, în care există interese sau chiar complicații geopolitice, militare, care afectează mai multe state din regiunea noastră. Doar în ultimele luni am văzut și valul de proteste din Belarus. Evident, tensiunile militare dintre Ucraina și Rusia continuă. Există tensiuni inclusiv în relația franco-turcă. Deci există și tensiuni în jurul Turciei, care afectează interesul european. Turcia este un jucător important inclusiv în Republica Moldova. Turcia este un jucător important inclusiv în Ucraina. Deci, există mai multe subiecte ceva mai largi. Moldova face parte din aceste vânturi sau este afectată de aceste vânturi geopolitice, sau chiar furtuni geopolitice mai largi. Franța monitorizează foarte atent evoluțiile din regiunea noastră. Chiar recent, Ministerul Apărării al Franței a publicat o notă de analiză pentru prima dată în istoria Ministerului Aparării francez, dedicată securității din zona Mării Negre. Deci am observat, treptat, că Franța devine din ce în ce mai interesată de evoluțiile de securitate din zona noastră și bănuiesc că și aceste lucruri vor fi discutate. Este important pentru Republica Moldova ca prin prezența liderilor de la Chișinău la Paris să explicăm unui jucător foarte important cum este Franța, care este perspectiva și viziunea Republicii Moldova față de rolul Rusiei în regiune, față de interesele Republicii Moldova în reglementarea transnistreană, față de evoluțiile din Ucraina, față de situația schimbată din zona Mării Negre după anexarea Crimeei. Este foarte important ca vocea noastră să se facă auzită. Aceste lucruri, în mod normal, nu neapărat sunt spuse public, dar e foarte important ca Republica Moldova să informeze, să influențeze luările de poziții și analiza politică franceză față de regiunea noastră. Știm foarte bine că state ca Rusia, Ucraina sau Belarus, au diplomații foarte active. În cadrul acestor eforturi diplomatice, ei încearcă să convingă inclusiv capitale precum Parisul sau Berlinul față de viziunea lor a evoluțiilor din Republica Moldova, față de preferințele Moscovei în evoluțiile din reglementarea transnistreană, bunăoară. Deci este foarte important ca Republica Moldova să nu lase alți actori să vorbească cu marile capitale ale lumii referitor la evoluțiile din zona noastră, din reglementarea transnistreană, din Republica Moldova, fără să se facă auzite și preferințele Moldovei pe aceste subiecte de interes comun. Aceste lucruri, din nou, nu se transformă în asistență peste noapte. Dar dacă Republica Moldova nu își exprimă poziția fața de reglementarea transnistreană, față de relațiile cu Rusia (la Paris, la Berlin, la Washington, la Beijing) atunci, evident, Republica Moldova se poate găsi într-o situație în care, în viitor, interesele sale nu vor fi respectate așa cum ne-am dori. Aceasta este una din mizele importante ale acestei vizite.

Și la Paris, încă o dată, practic, Republica Moldova va trebui să spună cu voce tare de ce parte a baricadei este, după o perioadă îndelungată în care nu era foarte clar în ce direcție mergeau lucrurile în Republica Moldova. Cineva miza pe o direcție, altcineva miza pe o direcție mai puțin europeană. Voiam să vă întreb dacă după aceste clarificări, aceste discuții (care înțeleg că au loc după cortină și nu se fac publice), credeți că Parisul va fi o voce care să ajute și să pună un cuvânt bun pentru Republica Moldova la nivelul Parlamentului European, la nivelul Comisiei Europene, când va fi nevoie?

Parisul, de foarte mult timp, este unul din avocații Republicii Moldova. Franța, practic din prima zi, participă și este un membru foarte activ în așa numitul grup de prieteni al Republicii Moldova din interiorul UE, în care Franța, România, statele baltice sunt foarte active. Prin absolut fiecare decizie favorabilă Republicii Moldova luată la Bruxelles: zonă de liber schimb, călătoriile fără vize, sprijin pentru construcția gazoductului în România, sute de milioane investite inclusiv în infrastructura Republicii Moldova. În spatele fiecărui semnal și gest de sprijin complet față de Republica Moldova au stat capitalele europene, inclusiv Parisul. Atunci când spunem că Bruxelles-ul ajută Republica Moldova, ne referim și la Paris, Copenhaga, Berlin, București. Parisul a avut întotdeauna o deschidere foarte mare față de Republica Moldova și a manifestat-o nu neapărat la modul direct, dar în toate discuțiile de la Bruxelles acest tip de asistență și sprijin politic pentru Moldova nu se pot aproba fără susținerea celor mai mari capitale din Uniunea Europeană.

V-am intrebat acest lucru, domnule Popescu, inclusiv în contextul în care noi am urmărit de-a lungul ultimei perioade că Franța a fost mai rezervată în politica sa față de regiunea Parteneriatului Estic. De fapt, nu este foarte deschisă nici pentru extinderea Uniunii Europene acum. De ce credeți că francezii manifestă o astfel de viziune, mai neutră, ca să nu-i spun rece, față de apropierea țărilor din Parteneriatul Estic de UE? Prin apropiere mă refer la o posibilă aderare într-un viitor apropiat.

Politica externă a tuturor statelor este influențată de geografia și istoria lor. Pentru că Republica Moldova este în Estul Europei, evident, relațiile Republicii Moldova sunt mult mai intense cu state precum România, Bulgaria, Ucraina, Rusia, Polonia. Asta este geografia, asta este istoria Republicii Moldova. Franța este un stat care se află mai departe, este un stat cu foste colonii și această istorie și geografie a Franței a făcut și face ca Franța să aibă relații foarte bine dezvoltate cu unele foste colonii din Africa sau Orientul Mijlociu. Și, evident, să fie mai afectată de evoluțiile de securitate, de valurile migratoare sau de războaiele din Africa de Nord decât de evoluțiile din Europa de Est. Acesta nu este un lucru rău sau bun, este un lucru obiectiv. Tot la fel cum Rusia este mult mai preocupată de ce se întâmplă în Caucaz sau Ucraina decât de ce se întâmplă în Chile sau Peru. La fel cum Moldova este mai preocupată de ce se întâmplă în România sau Ucraina decât de ce se întâmplă în Maroc sau Tunisia, și politica externă a Franței este influențată de geografia, istoria acestei țări. Nu trebuie să ne supărăm, nu trebuie să irite sau exaspereze acest lucru. Absolut toate țările sunt marcate de propria istorie și propria geografie. Prin prisma acestui fapt, Franța, într-adevăr, este mai puțin prezentă în afacerile est-europene decât Germania, România, statele baltice. Tot așa cum România sau statele baltice sunt mai puțin prezente în Maroc sau în Tunisia. Ăsta este un element. Un al doilea element este faptul că de foarte mulți ani Franța a avut o preferință pentru aprofundarea integrării europene și a fost un stat care privea oarecum mai sceptic extinderile UE. Acestea fiind spuse, absolut toate extinderile Uniunii Europene au fost făcute, evident, cu aprobarea Franței. În acest sens, da, chiar dacă noțiunea și perspectivele extinderii UE, inclusiv din anii ’90, nu au fost neapărat un subiect foarte, foarte popular, până la urmă de fiecare dată când un stat și-a îndeplinit temele de acasă, a modernizat cât de cât politicul și economia, aceste state au aderat la Uniunea Europeană. Evident, știm Ungaria, Cehia, România, dar mai recent și Croația a aderat la UE, un stat din Balcani care a fost pregătit pentru acestă aderare. În acest sens, chiar dacă Franța nu a fost unul dintre campionii extinderii UE, de fiecare dată când un stat și-a făcut temele pe acasă, Franța, împreună cu celelate state membre ale UE, au admis acele țări în Uniunea Europeană.

Îmi pare că nu e nimic foarte complicat. Doar să ne facem bine temele și să fim elevi sârguincioși.

Adevărul este că problema cea mai mare pentru perspectivele europene ale Republicii Moldova este în Republica Moldova. Anume Republica Moldova a fost principalul jucător și principalul actor care și-a tăiat creanga de sub picioare, subminând/sabotând apropierea de Uniunea Europeană și perspectivele de integrare europeană prin această corupție excesivă la care a recurs o bună parte din clasa politică a Republicii Moldova. În acest sens, problema perspectivelor europene ale Republicii Moldova, în primul rînd, este o problemă care până acum a fost determinată de comportamentul liderilor și elitelor politice de la Chișinău, nu de la Paris, Berlin, Varșovia sau București.

Se pare că avem mult de recuperat, dar, pe de altă parte, putem să observăm că, de la începutul mandatului de președinte, doamna Maia Sandu a avut întrevederi cu importanți lideri de la Bruxelles. Am văzut vizita pe care a făcut-o timp de câteva zile, unde s-a întâlnit cu mai-marii Uniunii Europene, dacă putem să zicem așa. A fost și vizita sa în Ucraina, iar imediat după ce a fost investită președinte în mod oficial, a fost vizita președintelui României în Republica Moldova, Klaus Iohannis. Cum evaluați dumneavoastră rezultate primelor vizite ale Maiei Sandu în calitate de președinte al Republicii Moldova?

Trebuie să avem o claritate asupra modului în care funcționează politica externă în general și aceste vizite. Și aici vreau să trasez o paralelă cu orice altă activitate sau politici publice. Ca să construiești o casă ai nevoie de instrumente, ai nevoie de ciocan, ai nevoie de sfredel, de geamuri, de uși. Ca să cultivi un teren, ai nevoie de semințe, ai nevoie de sapă, de hârleț, de tractor, de plug, de irigație, de îngrășăminte. Ca să obții un rezultat, ai nevoie de anumite instrumente cu care vei obține acest rezultat și aceste instrumente trebuie să le cumperi. Să le achiziționezi sau să le fabrici. Dacă Republica Moldova își dorește să promoveze exporturile, să exporte mai multe mere, mai mult vin în UE sau în orice altă țară, dacă Republica Moldova vrea să atragă investitori care creează locuri de muncă, singura modalitate de a obține aceste lucruri este să mergi peste hotare. Să vorbești cu omologii tăi: președinți, prim-miniștri, miniștri, parlamentari, oameni de afaceri, șefi de întreprinderi. Să le propui proiecte concrete, să le formulezi solicitări, să le soliciți vaccinuri, să le soliciți asistență pentru sistemul de protecție a sănătății. Să le propui să produci vaccinuri în Republica Moldova, să le propui să produci geamuri pentru automobile. În politica externă, principalul instrument de obținere a rezultatelor sunt vizitele, acordurile, prezența unei rețele de ambasade. În urma acestor vizite există rezultate imediate. Am văzut acel anunț de oferte de vaccinuri pentru Republica Moldova, care vine din România. În cazul vizitei la Kiev, am văzut acel calendar foarte ambițios, dar realist, de construcție a unui nou pod între Republica Moldova și Kiev. Deci, vizitele, de regulă au anumite rezultate imediate, dar, și mai important, este că aceste vizite pun bazele unor rezultate pe viitor. Orice proiect de avergură necesită pregătire, necesită timp. Și cu cât mai ambițios este proiectul, cu atât mai multe vizite la toate nivelurile sunt necesare pentru a demara și a pune pe rol un astfel de proiect. În acest sens, foarte des, nu putem face o evaluare doar pe termen scurt a rezultatelor unei vizite, pentru că, de cele mai multe ori, în aceste vizite Republica Moldova face anumite solicitări, anumite recomandări și rezultatele acestor solicitări, recomandări, proiecte discutate, se fac văzute ceva mai târziu.

Domnule Popescu, o ultimă întrebare cu care aș vrea să încheiem podcast-ul de astăzi. Din punctul dumneavoastră de vedere, care sunt următoarele acțiuni pe plan extern pe care ar urma să le întreprindă președinta Maia Sandu sau pe care ar trebui să le întreprindă președinta Maia Sandu?

Republica Moldova se află într-o stare în care avem nevoie urgentă de asistență în tot ce ține de situația medicală și epidemiologică (vaccinuri, echipament medical). Aici avem ca țară niște urgențe foarte mari. Aceste vaccinuri distribuite gratis prin COVAX vor acoperi doar 20% din populație. Pentru restul vaccinurilor va trebui să plătim bani sau să le obținem din altă parte. În Uniunea Europeană se discută crearea unui mecanism adițional de asistență europeană pentru unele state din Balcani (ca Republica Moldova), prin care UE ar suplimenta vaccinurile din COVAX prin donații suplimentare de vaccinuri, așa cum a făcut România în Republica Moldova. Nu există deocamdată o decizie în acest sens la nivel european și este foarte important ca Republica Moldova să facă lobby și să convingă cât mai multe state ale UE să elaboreze acest mecanism de asistență suplimentară pentru oferte de vaccinuri în Republica Moldova. Asta este o prioritate imediată, pe care avem nevoie să o promovăm în toate capitalele europene, prin ambasade, dar și prin vizite la nivel mai înalt, de miniștri sau de prim-ministru, atunci când vom avea un prim-ministru și un guvern funcțional. Dar și de președinte. Asta este o prioritate imediată. O altă prioritate, la fel de imediată, este necesitatea de a depăși consecințele economice ale crizei COVID, inclusiv aceste întârzieri cu livrările de vaccin pe mai multe piețe, inclusiv în Republica Moldova. În UE nu totul merge conform planurilor inițiale de vaccinare a populației, aceste consecințe economice ale crizei vor persista mai mult timp decât se presupunea. Și economia europeană este afectată, dar și capacitatea Republicii Moldova de a exporta bunuri în UE. În câteva luni, Republica Moldova va avea nevoie urgent de asistență economică ca să depășim efectele economice ale crizei COVID. Din nou, această asistență nu cade din cer. Ca să o obții, ai nevoie de lobby, de persuasiune, de solicitări, de atenționări, de eforturi de a prioritiza Republica Moldova în acel rând de state care încearcă să obțină asistență de la UE. sunt peste o sută de state în lume care nu sunt mai prospere decât Republica Moldova și aceste state tot au nevoie de asistență. Republica Moldova are nevoie de o diplomație activă pentru a se plasa în rândul statelor prioritare care vor primi acest ajutor și în direcția vaccinurilor, și în direcția asistenței economice. Deci, iată care sunt două priorități imediate, realizarea cărora nu se va face automat, ci va fi nevoie de eforturi susținute. Evident, deja pe termen mediu, avem nevoie de investitori, crearea locurilor de muncă, demararea și reactivizarea implementării Acordului de Asociere, lupta cu corupția. Foarte multe lucruri care se regăsesc inclusiv în programul președintelui Maia Sandu, dar bănuiesc că se vor regăsi și în programele de guvernare din viitorul apropiat.

Domnule Popescu, eu vă mulțumesc pentru această discuție și pentru acestă tălmăcire și explicare a vizitelor diplomatice ale președintelui Maia Sandu, inclusiv în Franța. Și dumneavoastră, doamnelor, domnilor, vă reamintesc că ați audiat podcastul „Noi și Europa”, un produs al Institutului pentru Politici și Reforme Europene, dezvoltat în parteneriat cu Radio Chișinău, ZUGO și Fundația Konrad Adenauer. Ne găsiți și pe platformele de podcast și în emisie la radio. Eu sunt Cristina Păpușoi și vă dau întâlnire luna viitoare, ca să tălmăcim Europa prin realitățile noastre. 

 

Politica Cookie, Confidențialitate

Acest site foloseste cookie-uri. Navigând în continuare, îţi exprimi acordul asupra folosirii cookie-urilor. Mai mult

Accept