Condiționalitatea UE în țările Parteneriatului Estic funcționează în practică? Cum să fie aceasta mai eficientă în următorul deceniu?
Comentariile lui Iulian Groza, Director Executiv, IPRE în cadrul discuției online „În deceniul viitor cu o politică mai ambițioasă a Parteneriatului Estic: așteptările țărilor partenere”. Eveniment co-organizat de Open Society European Policy Institute (OSEPI, Bruxelles) și Petras Auštrevičius, membru al Parlamentului European (10 iunie 2020, 14:00 – 15:00 CET)
Răspunsul scurt este da. Condiționalitatea UE funcționează. Cu toate acestea, impactul în regiunea Parteneriatului Estic este inegal. Funcționează mult mai bine în țările în care există guverne pro-reformă care demonstrează o evidență clară în implementarea reformelor sistemice.
Cu toate acestea, condiționalitatea nu produce un impact similar pe termen scurt și consecvent asupra agendei de reformă în țările guvernate de elite care nu au o voință politică autentică de a consolida instituțiile democratice. Nu există un interes demonstrat pentru realizarea reforme sistemice reale, care ar include un sistem de justiție independent și aplicarea efectivă a statului de drept. Este puțin probabil ca o simplă condiționalitate să genereze vreodată voința politică necesară din partea acestui tip de guverne. În special în cazurile în care există un control politic sporit asupra instituțiilor independente din partea politicului și grupurilor de interese ascunse din spatele guvernului. Impactul în aceste cazuri este mai degrabă unul care produce efecte într-un termen mediu sau lung. Aplicarea condiționalităților exercită o presiune eficientă și constantă asupra guvernelor respective pentru a reveni pe agenda de reformă și pentru a aplica în practică statul de drept și politicile de bună guvernare. Mai mult, ele contribuie la consolidarea vocii altor actori ai schimbării din societate, cum ar fi societatea civilă, mass-media, autoritățile locale, IMM-urile. Acest lucru se întâmplă în special datorită abordarea condiționalității stricte care implică posibilitatea reorientării și diversificării sprijinului către alți actori dispuși și capabili să împingă agenda de reformă și să crească responsabilitatea autorităților și a elitelor politice.
Condiționalitățile trebuie să fie într-adevăr mai inteligente, mai direcționate și adaptate pentru fiecare țări și caz special pentru a fi mai eficiente. Acestea trebuie să vizeze schimbarea pieselor cruciale ale sistemului care trebuie reformate. Reforma sectorului justiției este unul dintre exemple. În locul unei condiționalități generale de asigurare a independenței sistemului judiciar, Condiționalitățile ar trebui să caute cu adevărat să atace provocările reale ale sistemului justiției, asigurând, de exemplu, o reprezentare efectivă în organele de autoguvernare ale sistemului judiciar (Consiliul Suprem al Magistraturilor și Procurorii Consiliului Superior) de către membrii integri, orientați spre reformă aleși din rândul societății civile, judecătorilor și procurorilor de la toate nivelurile, ca urmare a unui proces de alegere, selecție și numire competitiv și bazat pe merite. Aceste autorități ar trebui să fie libere de orice control politic, sporind în același timp transparența și responsabilitatea lor față de publicul general și societatea civilă.
Mai mult sprijin UE ar trebui să fie îndreptat către instituții independente-cheie care prezintă semne de schimbare, independență sau, într-adevăr, sunt capabile să asigure un echilibru al puterilor statului. De exemplu, în Republica Moldova, astfel de instituții ar putea fi Curtea Constituțională, Procuratura Generală și Comisia Electorală Centrală.
În același timp, trebuie să se pună în aplicare și să funcționeze politici eficiente pentru descurajarea și excluderea sistemelor bazate pe rente de care beneficiază grupuri ascunse. De exemplu, reglementarea participării entităților din jurisdicțiile offshore la contractele publice sau continuarea reformei sectorului financiar și bancar și aplicarea măsurilor anti-fraudă ar trebui să fie printre priorități. Aceste reforme ar trebui să fie legate de recompense de care vor beneficia cetățenii. O astfel de recompensă pentru țările Asociate UE (Moldova, Georgia, Ucraina), ar putea fi aderarea la Zona Unică de Plați în Euro (SEPA) sau accesul complet la piața unică a UE.
Este important și sprijinul consolidat în implementarea Acordurilor de Asociere/DCFTA și a obiectivelor de dezvoltare durabilă, cu accent în special pe administrația publică, sistemul judiciar și politicile anticorupție. Educației, reforma sistemului de sănătate și asigurarea dezvoltării economice durabile sunt, de asemenea, cruciale. Sprijinirea eforturilor concrete în combaterea amenințărilor hibride de securitate este instrumentală pentru consolidarea rezistenței societăților din țările Parteneriatului Estic.
În cele din urmă, în paralel cu aplicarea unei condiționalități mai inteligente și mai țintite și mai adaptate, UE ar trebui să încurajeze un dialog incluziv, transparent și structurat cu guvernele țărilor Parteneriatului Estic și cu o participare activă a societății civile, a think-tank-urilor și a altor actori interesați.
