NOTĂ ANALITICĂ: Pachetul Agricol

Autori: Eugen Ghileţchi, Sergiu Tofilat, Dumitru Vicol

În data de 20 mai 2015, Preşedintele Parlamentului, Andrian Candu, după o întâlnire cu reprezentanţii agricultorilor a promis un set de măsuri care să vină în ajutorul acestora, ţinând cont de dificultăţile locale, cât şi de contextul regional. Proiectele de legi (282, 283, 285, 286, 287) elaborate de către Preşedintele Parlamentului şi semnate de colegii de coaliţie au ajuns să fie discutate şi aprobate în şedinţa în plen a Parlamentului, din 30 iulie 2015.

Experţii Institutului de Politici şi Reforme Europene califică aceste proiecte, în mare măsură, drept un şir de acţiuni populiste care nu vor rezolva în esenţă problemele agricultorilor. Aceste legi încalcă principiile unei economii de piaţă şi contravin realităţii economice cu care se confruntă statul.

Deficitul bugetului de stat pentru anul 2015 este estimat la peste 3.5% (circa 4 mlrd lei). Cel mai probabil, acesta va fi revizuit când se va lua în calcul efectul crizei bancare şi se va absoarbe efectul sistării finanțărilor externe. Prin urmare, este inacceptabilă acordarea unui şir întreg de facilităţi fiscale, care nu are acoperire bugetară, în mod special ţinându-se cont de dificultăţile economice ale ţării, inevitabila recesiune din anul 2015 şi de restanţele existente la subvenţiile pentru agricultori. Aceste elemente duc la concluzia că Guvernul ar trebui să promoveze o consolidare fiscală, iar ajutorul acordat agricultorilor trebuie, în primul rând, să reiasă din programele existente, precum creditul polonez.

Proiectul nr. 282 – Cu privire la modificarea Codului Fiscal

Impozitul pe venit pentru anul 2014, achitat de către producătorii agricoli, a fost de 32 mil MDL. Cota zero la impozitul pe venit pentru întregul sectorul agricol menționat în proiect nu este sustenabilă din punct de vedere bugetar. În circumstanţele în care toţi producătorii agricoli vor reinvesti profitul înregistrat, statul va rata întreaga sumă a impozitului anterior achitat de către producătorii agricoli, ceea ce va însuma aproximativ 100 mil. lei timp de 3 ani. Această gaură va trebui să fie acoperită din alte surse (din contul cetăţenilor), or acordarea unor facilităţi fiscale fără acoperire înseamnă populism.

Totodată, măsura prevede taxa 0% doar pentru 3 ani, perioadă care coincide unui ciclu electoral. Agricultorii au nevoie de siguranţă pe termen mediu şi lung nu doar pe termenul unui ciclu electoral, fiind indirect forţaţi să voteze cu aceleaşi partide dacă vor să beneficieze în continuare de aceste facilităţi.

Soluţii alternative:

Optăm pentru măsuri care trebuie extinse pentru o perioadă de cel puţin 5-6 ani, şi dacă este vorba despre anumite facilităţi, atunci ele ar trebui direcţionate şi structurate în aşa fel, încât să aducă beneficii întregii economii pe termen lung şi să fie acordate doar atunci când vor fi identificate sursele pentru acoperirea pierderilor la buget. Ar putea fi vorba despre acordarea unor facilităţi fiscale în manieră graduală, în funcție de un anumit indicator (de exemplu: ponderea exporturilor în cifra de afaceri a agentului economic).

Proiectul nr. 283 – Cu privire la creditul agricol

Proiectul cu privire la creditul agricol este cel prin care statul intervine într-un mod nejustificat în activitatea instituţiilor bancare, încercând sa distorsioneze piaţa în favoarea unui anumit grup de agenţi economici. Fiecare instituţie bancară are politica sa de creditare şi stabileşte ratele dobânzii la credite în funcţie de costul resurselor pe piaţa financiară. În dorinţa de a diminua rata la credite pentru agricultori, statul va oferi facilităţi fiscale băncilor, micșorând astfel veniturile la bugetul de stat. Nu există estimări privind valoarea facilităţilor fiscale, dar, conform proiectului, acestea vor fi echivalente cu profitul ratat de către bănci. Ratele curente la creditele pentru agricultori fluctuează în funcție de mai mulți factori, aceştia fiind diferiţi pentru fiecare bancă, fapt care va face calcularea profitului ratat un exerciţiu practic imposibil.

Astăzi, băncile atrag depozite la 15-16% anual (înainte ca rata de bază a BNM să fie majorată la 17.5%). Rata rezervelor obligatorii pentru resursele atrase în lei moldoveneşti constituie 22% şi va crește la 26%, începând cu data de 8 august, iar din septembrie – la 32%. Respectiv, din 100 de lei atraşi, banca poate utiliza pentru creditare numai 68 de lei. Astfel, costul real al resurselor atrase în lei este 16/68 = 23,5%, pe când proiectul de hotărâre prevede că băncile vor acorda creditele agricole la o rată de 12,5% anual (rata de bază a BNM, minus 5 puncte procentuale).

Pe parcursul anului 2014, portofoliul de credite acordate agriculturii a crescut cu circa 380 mil. lei. Dacă se va păstra aceeaşi dinamică a creditării, atunci fiecare 1% subvenţionat direct sau indirect de stat va cauza o reducere a veniturilor la buget cu 3,8 mil lei. În condiţiile în care politica monetară a BNM este una extrem de restrictivă, s-ar putea ca ratele dobânzii la creditele bancare să atingă nivelul de 25-30% anual, în aceste condiţii volumul subvenţionărilor la dobânzi pentru creditele agricole va constitui 45-65 mil. lei anual. La fel, este incert mecanismul de identificare şi stabilire a ratei comerciale pentru bănci, prin urmare se creează o incertitudine în determinarea exactă a subvenţiilor/facilităţilor fiscale.

Totodată, prin introducerea creditului agricol doar pentru sistemul bancar, fără ca acesta să fie valabil şi pe segmentul organizaţiilor de microfinanţare, organul legislativ dă dovadă de o atitudine părtinitoare în favoarea băncilor. Este important de menţionat că pentru multe organizaţii de leasing şi microfinanţare, agricultorii reprezintă un grup larg de clienţi, iar prin oferirea scutirilor fiscale prevăzute de proiect doar în favoarea băncilor, autorităţile vor pune sectorul de microfinanţare într-un dezavantaj considerabil.

Drept urmare, putem constata că proiectul propus nu are fundamente economice rezonabile şi suficiente. Iar în cazul în care guvernul nu va elabora un mecanism eficient şi funcţional, care să acopere toate pierderile suferite de bănci în procesul de acordare a creditului agricol, se va atinge obiectivul exact invers celui intenţionat de proiect: băncile vor înceta definitiv să finanţeze agricultorii.

Soluţii alternative:
Un fond de garanție pentru agricultori, care să îi ajute să acceseze credite, dar fără ca să distorsioneze piața, poate atinge mult mai sigur obiectivul vizat de proiect.

Subvenţiile directe la plata dobânzii pentru agricultorii care accesează credite pentru activităţi de irigare, de exemplu, care ar putea aduce beneficii mult mai mari pe termen lung.

Implementarea eficientă a programelor existente. De exemplu, proiectul cu creditul polonez a fost anunţat încă la finele anului precedent, dar procedura de finanţare a agricultorilor este tergiversată.