Critica la adresa PAS pe strategia sa de reformare a justiției este prematură – acesta trebuie judecat după rezultat. Comentariu de Dumitru Mînzărari

20 august 2021

De ce critica la adresa PAS pe modul în care a inițiat reforma justiției este prematură și posibil periculoasă, căci poate pune sub pericol toată schimbarea promisă? Această analiză va atrage atenția la necesitatea concentrării nu pe forma reformelor, ci pe substanța acestora. Iar substanța reformelor cere obligatoriu înțelegerea mecanismului problemei pe care acestea o țintesc. Din start vreau să subliniez că acest comentariu cel mai probabil iese din tipare și anticipez diverse critici, dar încurajez cititorii întâi de toate să fie atenți la argumentele menționate aici. În general, pot spune că am criticat anterior destul de frecvent și dur politicile și acțiunile atât ale PAS, cât și ale președintei Maia Sandu. Și există posibilitatea să apără motive să o fac și pe viitor. Deci, nu pot fi acuzat de faptul că aș fi părtinitor.

Erorile criticii

Sunt câteva aspecte ale problemei, unde critica vizată ar fi greșită. Să începem de la faptul că PAS, în virtutea victoriei în alegerile parlamentare cu o majoritate covârșitoare în legislativ, are un mandat deplin și legitimitate politică enormă. Majoritatea alegătorilor le-a încredințat să facă ce consideră necesar pentru a-și îndeplini promisiunile electorale. Iar reformarea sistemului de justiție este una din cele mai importante promisiuni, dar și probabil cea mai complicată. Astfel, PAS are abilitatea să schimbe legi cum consideră de cuviință, pentru că în acest proces legile nu sunt altceva decât instrumente pentru a pune în aplicare reformele.

PAS este similar acelui sculptor care modifică piatra politicului pentru a-i aduce forma dorită. Astfel, criticii reprezentând unii actori din societatea civilă – căci ei contează cel mai mult – trebuie să înțeleagă că ei, de fapt, contestă legitimitatea politică oferită PAS-ului de majoritatea populației. Am văzut valurile de furie în rețelele sociale la adresa unor actori ai societății civile, după ce aceștia au criticat măsurile PAS. O bună parte din alegătorii PAS percep această critică drept impediment și obstacol artificial în calea reformării rapide a justiției și eradicării corupției. Și aceștia nu vor ezita să penalizeze și partidul pe care l-au votat, dacă așteptările lor vor fi înșelate.

Critica celor vizați de reforme, cum este Procuratura Generală, este ironică. Pentru că ei încearcă să mențină status quo-ul de care beneficiază și pe care alegătorii doresc să îl schimbe. Faptul că vocile unor actori ai societății civile sună în unison cu vocile celor care doresc să mențină situația curentă în justiție trebuie probabil să îi pună în gardă pe primii. Oare unde ei greșesc, dacă au ajuns să aibă un mesaj similar actorilor corupți, contra cărora ei luptă?

Un alt aspect este cel legal. Înțeleg că legislația tehnic nu a fost încălcată când s-a votat în regim de urgență pe 13 august. Una din obiecții totuși a fost că nu au existat justificări plauzibile pentru o astfel de procedură „fulger”. Plauzibilitatea însă este o categorie subiectivă. În ochii acelor critici din societatea civilă justificările nu au existat, dar în ochii celor din PAS acestea au fost prezente, altfel ei nu mergeau la măsuri ce impuneau costuri de imagine. Consider că PAS nu a greșit și abordarea sa este justificată în momentul și contextul dat. Această dimensiune ține de strategia schimbării care nu are alternative și mecanismul cauzal al reformelor intenționate, fapt pe care îl voi explica mai jos.

Considerente privind transparența decizională

Este important să considerăm și aspectele transparenței decizionale, și ale procesului de construcție a instituțiilor democratice. Primul este esențial, având menirea sa specifică de a preveni abuzuri în procesul legislativ. Dar este prea devreme să insinuăm că PAS ar dori să comită aceste abuzuri. Criteriul de abuz ar trebui să fie observația că anumiți membri sau afiliați ai PAS beneficiază financiar de pe urma unor schimbări legislative. Și aici rolul societății civile în calitate de watchdog – observator vigilent – rămâne critic. Însă este necesar să fim tehnic abili pentru a face distincția între fiecare caz în parte, înțelegându-le logica și consecințele. Un vehicul al poliției poate încălca legea dacă merge la roșu în unele cazuri, dar nu și în altele.

Un element aferent este și preocuparea experților privind crearea unor precedente nefaste. Dar acest argument nu este relevant și nici aplicabil situației discutate. Oare în domeniul politicului, argumentul precedentului este unul valabil și justificat? Acțiunile politice sunt judecate după alți parametri. Niciun guvern nu va putea justifica într-un mod convingător abuzuri, invocând precedente de politici. Și aplicând o logică inversă, oare legea care asigura transparența decizională a prevenit în practică abuzurile fostelor guvernări?

La fel, consultarea cu societatea civilă nu prea a schimbat acțiunile precedentelor guvernări, unde era vorba de esența reformelor. Deci, într-un stat de tranziție, cum este Republica Moldova, contează natura regimului la guvernare. Daca este unul autoritar și corupt, va imita reforme și va consulta de ochii lumii societatea civilă, că în final să facă cum dorește, storcând rente din economia țării. Dacă este un regim care acționează cu bună credință, le va face oricum. Astfel, consultarea cu societatea civilă a fost o formalitate în guvernările precedente care au mimat și reformele, și cooperarea cu societatea civilă, pentru a-și asigura legitimitatea în ochii partenerilor europeni. Deci, dacă se dorește comiterea abuzurilor, scuza precedentului nu este un adaos critic la instrumentele de manipulare caracteristice guvernelor corupte.

O altă critică la adresa PAS ține de abordarea privind reformele în sectorul justiției, implicând masuri mai „de șoc” în reformatarea acestuia. În sprijinul acestei abordări vorbește faptul că strategiile aplicate anterior și considerate eficiente și conforme rigorilor “după carte” au suferit eșecuri repetate. Însă s-au dovedit a fi incapabile să repare problemele justiției moldovenești. Dacă promotorii acelor strategii ar fi venit din sfera business-ului, care este judecat de procesul economic după rezultate, atunci mulți dintre ei ar fi dat faliment. Astfel, întrebarea principală pe care societatea civilă ar trebui să o examineze este din care motiv reformele pe care ei le-au susținut și desfășurat nu neapărat și-au atins cele propuse? Aducând argumentul la extremă, membrii echipei reformatoare PAS, in afară de mandatul popular, au și dreptul moral să indice să fie lăsați să-și testeze strategiile pe care le-au elaborat, considerând că majoritatea obiecțiilor primite de ei includ strategiile trecute care au dat faliment. Trebuie să fie clar, că echipa PAS a atras pe domeniul reformării justiției expertiză diversă, inclusiv din societatea civilă și nu poate fi acuzată de incompetență pe această dimensiune.

Din acest motiv, consider că acei actori ai societății civile care critică abordările PAS pe reforma justiției urmează să treacă printr-un proces de reflexie. Ei ar urma să evite operarea în baza reflexelor condiționate, dobândite în practica anterioară și menite să prevină abuzurile unor regimuri care erau cunoscute apriori drept corupte. În schimb, o practică foarte bună a unei organizații non-guvernamentale care oferă expertiză este să se axeze pe înțelegerea profundă a fenomenului social-politic concret, a mecanismelor cauzale ale acestuia, a proceselor terțe care afectează mecanismul dat și care sunt în continuă schimbare. Greșeala criticii recente la adresa PAS zace anume în ignorarea mecanismului cauzal al problemei de justiție coruptă pe care PAS încearcă să o rezolve. E timpul să discutăm acest subiect mai detaliat.

Mecanismul problemei și strategia soluției

Obiecțiile la modul cum PAS a votat legile pe 13 august țineau și de argumentul că politicul urmează să nu influențeze justiția. O abordare absolut corectă. Dar acest deziderat este un scop final. Iar PAS este încă în proces de reformă. Legile curente care, după buche, protejează sistemul justiției de interferența politicului nu au asigurat acest lucru la modul practic. Deci, anumite prevederi nu sunt funcționale și necesită să fie revizuite. Dar care anume?

Să ne imaginăm că administrația unui parc a plasat o avertizare pentru vizitatori să nu calce pe iarbă, pentru ca aceasta să fie verde și proaspătă tot timpul și să bucure privirea oamenilor. Însă dacă câmpul este împânzit de buruieni, el deja nu va mai mângâia privirile și cineva va trebui să calce pe iarbă pentru a rupe din rădăcină plantele necultivate. Implicit, când sistemul judiciar este curat de corupție, este obiectiv și nepărtinitor, anume atunci este necesar de a preveni interferența politicului în activitatea sa.

Dar, în cazul în care sistemul judiciar este afectat de “buruieni”, metaforic vorbind, e nevoie ca politicul să repare situația. Iar în Republica Moldova sistemul judiciar a devenit o corporație de interese, conectată la sistemul cleptocratic, care manipulează legea în favoarea licitantului cu cea mai înaltă ofertă bănească. Am văzut și multe exemple, elucidându-i natura de clan sau breaslă, în care un membru al sistemului îi va face „dreptate” altuia, din temerea că mâine s-ar putea schimba cu locurile, mai ales că există suficiente motive de penalizare a multor membri ai breslei judiciare. Acesta este, de fapt, mecanismul cauzal al problemei.

Odată definită problema, care ar fi soluția? Evident, apelând în această situație la ne-interferența politicului în justiție este – insist – totalmente absurd. Ar însemna să nu schimbăm un sistem de justiție putred de corupție. Pentru că doar politicul, cu abilitatea de a schimba legi și mecanismele care au adus la starea curentă, poate redresa situația. Anume din aceste considerente majoritatea populației a ales PAS-ul cu un vot covârșitor, iar orice obstacol în calea valorificării acestui vot este anti-democratic (împotriva deciziei majorității). Este alogic. Și nu se face intenționat, dar pentru că nu se înțelege complet mecanismul problemei pe care PAS încearcă să o soluționeze. Cineva trebuie să calce pe iarbă pentru a smulge din rădăcină buruienile care au împânzit câmpul sistemului judiciar în Republica Moldova. Doar apoi, după ce această curățire va avea loc, societatea civilă va avea șansa să intervină ferm și să ajute PAS să adopte o nouă legislație, care să prevină interferența politică în justiția curată, neutră și imparțială. Inclusiv, prin crearea unor mecanisme eficiente care să prevină revenirea justiției la starea curentă.

Sarcina herculeană a PAS-ului

Nu există o altă soluție decât măsurile drastice pe care PAS le-a inițiat. Aș dori ca acei critici să ofere o alternativă mai bună, mai bine explicată. Care să ia în considerare și acei factori ce intervin în funcționarea mecanismului curent al justiției. Viteza reformării este un astfel de factor. Miza corupților din sistemul justiției și al cleptocraților cu care sunt legați, este că ei pot manipula opinia publică și legislația ca să câștige din timp, să se protejeze, să poată elabora soluții care le va permite să își păstreze funcțiile sau interesele corupte și să evite sau minimizeze penalizările. Or, procesele judiciare pot dura ani de zile, după cum ne arată procesul de judecată al lui Ilan Șor. Sarcina PAS este una herculeană: nu doar că urmează să curețe sistemul judiciar de elemente corupte, dar trebuie să aplice rapid și penalizările necesare, menite să ofere o lecție și să-i descurajeze pe viitorii membri ai acestui sistem. Fără ultimul element, schimbarea nu va fi una de durată. Atât timp cât astfel de fărădelegi sistemice nu sunt sancționate, nu vor fi descurajate cazuri similare în viitor și reforma nu va fi sustenabilă. Dacă cineva e sceptic, să observe lipsa penalizării celor care au comis crime contra protestatarilor în aprilie 2009 și cum a evoluat poliția moldovenească de atunci.

Acesta este motivul pentru care critica de fond din partea unor organizații ale societății civile a măsurilor luate de PAS referitor la reformarea justiției este și una periculoasă. Pentru că această critică ar putea reduce din viteza aplicării reformei, care și fără astfel de impedimente urmează să fie grea și complexă. Și, recunoscând principial importanța respectării transparenței decizionale și a consultărilor publice, în sistemul justiției viteza este un element critic pentru asigurarea succesului strategiei de reformă. Este evident, că având în vederea urgența absolut necesară în cazul dat, în același timp nu trebuie slăbită monitorizarea publică a acțiunilor de reforme. Pentru că anume astfel se transmite acel semnal credibil și clar corupților din sistem, că nu au șanse să scape de sancțiuni. Iar justițiarilor onești le oferă motivația suplimentară de a contribui la schimbarea sistemului inclusiv din interior. Totodată, nu trebuie să uităm că, dacă procesul de curățare și resetare a sistemului justiției se va întinde, acest lucru va afecta imaginea PAS. Parțial va fi din cauza că populația își va pierde încrederea că această forță politică este capabilă să facă o astfel de schimbare și să își onoreze, în cele din urmă, un angajament electoral major. De fapt, aspectul dat și este miza celor ce beneficiază de caracterul capturat al justiției. Mai mult, cu starea actuală din sistemul justiției, nu va fi posibilă realizarea rapidă și eficientă a reformelor și în alte domenii. Să ne imaginăm doar sutele de procese inițiate de funcționarii corupți pe care PAS îi va concedia, atacând aceste decizii la judecători corupți. Cu o justiție de natura celei existente, nu este posibil să avansezi nicio schimbare promisă alegătorilor.

Gânduri de concluzie

Consider că PAS merită să i se ofere un credit de încredere inițial ce ține de transpunerea în practică a principalelor promisiuni electorale. În special, pe acele dimensiuni unde au expertiză solidă, iar sistemul justiției este un astfel de domeniu. Acțiunile de schimbare a legislației, menite să creeze instrumentele necesare pentru reforme, trebuie privite ca niște procese tranzitorii necesare, ci nu ca scopul final al reformelor. Și, dacă ținem cont de mecanismul problemei descris anterior, aceasta abordare este cea mai realistă pentru reformarea justiției. Este de înțeles că PAS, în calitate de o forță politică pro-reformă, trebuie să fie consecventă și să depună efortul posibil pentru a asigura o transparența necesară în procesul acestei reforme, inclusiv în cazurile de urgență.

Evident, societății civile îi este dificil să ofere credit de încredere oricărui partid, în lumina experienței nefaste cu partidele auto-numite democratice, care au venit la putere în 2009. Totuși, aplicând expertiză și cunoștințe tehnice, putem diferenția între acțiuni benigne și cele corupte. Deja am menționat un criteriu de evaluare a abuzului, bazat pe observația beneficiului financiar de pe urma unor schimbări legislative. Astfel de observații vor reprezenta acel semnal de alarmă sau linie roșie ce va impune mobilizarea societății civile pentru a contracara astfel de abuzuri.

Nu mai puțin important este ca, acum, într-o primă etapă, societatea civilă să-și regândească abordările pe care le-a deprins în timpul guvernărilor precedente corupte care apriori nu insuflau încredere. În schimb, experții non-guvernamentali trebuie să se concentreze pe nuanțe și aspecte tehnice, să privească procesul de reforme ca unul strategic și să înțeleagă în profunzime care acțiuni vin în sprijinul acestei strategii și care sunt contestabile. O scăpare pe care am observat-o frecvent în societatea civilă moldovenească este că ea operează deseori cu algoritme după carte, care sunt aplicabile în regimurile democratice, ci nu de tip hibrid cum este cazul Moldovei, și care descriu scopuri finalizate, dar nu și drumul parcurs pentru atingerea acestor scopuri.

Parțial această scăpare se face din inerție, parțial este datorită expertizei reduse. Puțini experți au cunoștințele avansate, pe care le oferă preponderent o educație în occident, dar și experiență practică în sectorul public. Anume această combinație permite înțelegerea mai bună a felului în care aceste cunoștințe pot fi adaptate optimal la constrângerile și realitățile Republicii Moldova sau la costurile de tranzacție impuse de procesul de realizare a politicilor publice.

Asumpția de bază a acestei analize este că PAS încă nu a oferit motive de neîncredere pe dimensiunea reformării justiției. Atât timp cât nu avem justificare să îi suspectăm de motive adverse sau nu demonstrăm erori evidente, critica preventivă are utilitate mult mai redusă decât evaluarea tehnică. O analiză tehnică va permite evaluarea critică a lacunelor invocate și va oferi alternative concrete de strategie, de care ducem lipsă în prezent.

Ar fi foarte util să existe mai multe evaluări minuțioase, nuanțate și pertinente din partea experților din societatea civilă privind eficiența reformelor, care, în primul rând, trebuie să ia în considerare mecanismul cauzal al problemelor. În cazul nostru, aceasta este o justiție care și-a pierdut calitatea de bun public și este în schimb capturată de interese private, care exploatează rigorile democratice să își mențină controlul asupra ei.

Dumitru Mînzărari, expert asociat IPRE și cercetător științific la Institutul German pentru Afaceri Internaționale și de Securitate

Acest comentariu este realizat în cadrul proiectului „Noi și Europa – Analiza relațiilor moldo-europene prin intermediul produselor media și analitice inovative”, implementat de Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE), în parteneriat cu IPN, Radio Chișinău și ZUGO.md, cu susținerea Fundației Konrad Adenauer. Opiniile prezentate în acest comentariu aparțin autorului și nu reprezintă neapărat opinia KAS sau IPRE.

 

 

Politica Cookie, Confidențialitate

Acest site foloseste cookie-uri. Navigând în continuare, îţi exprimi acordul asupra folosirii cookie-urilor. Mai mult

Accept