Unde se va face diferența: trei probleme-cheie în ajunul alegerilor prezidențiale. Comentariu de Mihai Mogîldea /// IPN

9 octombrie 2020

Competiția electorală pentru fotoliul de președinte al Republicii Moldova se anunță una destul de strânsă. Rezultatele sondajelor efectuate în ultima perioadă demonstrează că diferența dintre candidații cotați cu cele mai mari șanse la câștigarea alegerilor, Maia Sandu și Igor Dodon, va însuma câteva zeci de mii de voturi sau o marjă de 3-4%. În acest context, există o probabilitate majoră ca situația din anul 2016 să se repete, atunci când diferența dintre primii doi candidați a fost de circa 67 000 mii de voturi.

Departajarea dintre primii doi candidați ar putea fi strâns legată de doi factori: 1) alianțele de conjunctură ce ar putea apărea înainte sau după primul tur al alegerilor prezidențiale și 2) problemele sistemice ce au afectat ultimele scrutine electorale din Republica Moldova, precum răspândirea știrilor false și dezinformării în spațiul online, transportarea organizată a alegătorilor din regiunea transnistreană și desfășurarea deficitară a procesului de vot peste hotare. Deși aceste probleme nu sunt o noutate pentru autoritățile de la Chișinău, în ultimii patru ani s-au întreprins puține acțiuni pentru a limita influența acestora asupra procesului electoral. Lipsa de voință politică și interesele ascunse ale unor partide politice au păstrat pe agenda publică aceste probleme, ale căror impact poate fi decisiv în ecuația alegerilor prezidențiale din Republica Moldova.

Răspândirea știrilor false și dezinformării în spațiul online

Propagarea dezinformării și conținutului fals în spațiul online afectează în mod deosebit preferințele electorale ale alegătorilor indeciși, care pot fi ușor manipulați să aleagă o tabără sau alta, în funcție de informațiile ce se distribuie în spațiul online. Deși în ultimii ani se atestă o tendință de creștere a campaniilor de dezinformare, inițiate și coordonate în scopul defăimării anumitor decidenți politici, plasarea acestui conținut pe diferite platforme online nu atrage după sine pedepsirea actorilor implicați. Mai mult decât atât, cadrul legislativ în vigoare și instituțiile ce ar trebui să vegheze asupra spațiului informațional trec  pe alocuri cu vederea complicitatea televiziunilor, posturilor de radio și site-urilor deținute de membrii unor partide politice, care distribuie informații false, inclusiv în timpul campaniilor electorale.

Un alt aspect important este lipsa unor reglementări legislative, care ar obliga concurenții electorali și partidele politice să respecte anumite reguli legate de materialele publicate și distribuite în timpul campaniei electorale.  Deși aceștia se angajează să respecte anumite reguli de conduită, nu există măsuri punitive contra eventualelor încălcări și niciun organ de control ce ar monitoriza conținutul postat pe paginile concurenților electorali și partidelor politice de pe rețelele de socializare. De exemplu, la ultimul scrutin parlamentar din februarie 2019, s-au atestat cazuri în care unii pretendenți la fotoliul de deputat au distribuit știri false despre contracandidați, fără a fi pasibili de amenzi sau suspendarea din cursa electorală.

Problemele atestate în perioada premergătoare campaniei electorale, prezentate de către asociațiile de presă, cât și cele din timpul campaniei electorale, sunt în măsură să afecteze formarea opțiunilor de vot prin denigrarea imaginilor unor concurenți electorali. Acest lucru ar putea fi și mai evident în ajunul celui de-al doilea tur de scrutin, atunci când există toate premisele că instituțiile media controlate de Igor Dodon, dar și alți politicieni, își vor activiza politica de discreditare a Maiei Sandu. La fel ca și în anul 2016, există pericolul ca unele televiziuni afiliate politic să preia în mod intenționat știri false distribuite de unele portaluri online, lucru care nu va atrage după sine decât amenzi modeste conform legislației permisive existente în acest moment. Fără adoptarea unor mecanisme legislative privind monitorizarea și evaluarea activității portalurilor media, dezinformarea în spațiul online va continua să servească intereselor meschine ale anumitor concurenți electorali.

Transportarea organizată a votanților din regiunea transnistreană

Practica ultimelor scrutine prezidențiale și parlamentare ne-a demonstrat că transportarea organizată a alegătorilor din regiunea transnistreană la urne devine o tradiție pentru Republica Moldova. Atât socialiștii în 2016, cât și democrații în 2019, nu s-au sfiit să utilizeze relațiile de conjunctură cu regimul separatist de la Tiraspol pentru a obține câteva zeci de mii de voturi suplimentare la alegeri. Deși problema în cauză a fost semnalată de mai mulți observatori naționali și internaționali, CEC-ul și deputații din Parlament nu au reușit să vină cu propuneri concludente privind stoparea coruperii în masă a votanților de către partidele politice.

Pentru alegerile prezidențiale din 1 noiembrie 2020, CEC-ul a decis deschiderea a 42 de secții de votare pentru alegătorii din stânga Nistrului, municipiul Bender și unele localități din raionul Căușeni. Deși administrația nerecunoscută de la Tiraspol a prelungit regimul de autoizolare a locuitorilor din stânga Nistrului până la 1 decembrie, aceasta aparent nu va fi un impediment pentru organizarea votului care să favorizeze candidatura lui Igor Dodon. Decizia Tiraspolului relevă încă o dată rentele politice ascunse din spatele formatului oficial de dialog dintre cele două maluri ale Nistrului.

În condițiile date, autoritățile electorale și organele de drept din Republica Moldova ar trebui să monitorizeze cu atenție condițiile în care sunt transportați alegătorii din regiune și să documenteze cazurile de cumpărare a voturilor. Mai mult decât atât, observatorii OSCE/ODIHR, singurii care ar putea avea acces în stânga Nistrului în ziua votului, ar trebui să urmărească și să comunice activ despre procesul de transportare organizată a alegătorilor și să vină cu o evaluare și recomandări pertinente pentru autoritățile din țara noastră.

Votul în diasporă: ce, unde, câți?

Numărul cetățenilor moldoveni din diasporă care vor participa la vot reprezintă una din variabilele necunoscute ale acestor alegeri, care ar putea înclina balanța în turul doi al scrutinului prezidențial în favoarea candidatei Maia Sandu. Alegerile prezidențiale din 2016 au demonstrat capacitatea masivă de mobilizare a alegătorilor din diasporă, numărul acestora dublându-se în turul doi față de primul tur al scrutinului. Această situație s-ar fi putut repeta și în acest an, dar condițiile dictate de pandemie și lipsa de răspuns a autorităților electorale la problemele aduse de COVID-19 ar putea limita participarea diasporei la vot.

Pentru alegerile curente, CEC a stabilit organizarea a 139 de secții de votare peste hotarele țării. Totuși, în Hotărârea cu privire la constituirea secțiilor de votare pentru diasporă, se menționează expres faptul că „există o posibilitate ca acordul autorităților de a deschide secțiile de votare să fie restricționat în funcție de situația epidemiologică, ceea ce poate afecta negativ procesul de organizare a scrutinului”. În condițiile creșterii sporite a cazurilor de infectare cu virusul COVID-19 la nivel european, există riscuri legate de buna desfășurare a procesului de vot în diaspora, care ar putea să scadă rata de participare a cetățenilor moldoveni. În acest sens, rămâne de văzut unde și dacă va permisă deschiderea secțiilor de votare conform listei anunțate de către CEC și care va fi proporția alegătorilor deciși să-și exercite votul peste hotarele țării.

În loc de concluzii

Criteriile de departajare între concurenții electorali din Republica Moldova nu au fost și nu sunt arbitrare. Pe parcursul ultimelor ani, acestea au fost controlate și folosite de către partidele aflate la guvernare pentru a-și asigura un scor cât mai bun la alegeri. Acest scrutin vine să confirme încă o dată că nu există voință politică în rândul guvernării pentru a soluționa problemele-cheie ce afectează în mod repetat organizarea proceselor electorale în Republica Moldova. Mai mult, atât majoritatea parlamentară actuală, cât și cele anterioare, au obținut beneficii electorale evidente de pe urma menținerii statu-quo-ului.

Dacă pentru concurenții electorali miza acestor alegeri este obținerea unui număr cât mai mare de voturi, pentru democrația din Republica Moldova miza este încă un test de maturitate. În lipsa unui progres important pe dimensiunea perfecționării legislației electorale și a reglementărilor privind spațiul informațional, există toate premisele ca problemele enunțate mai sus să se repete. Starea democrației și durabilitatea relațiilor cu partenerii externi depinde într-o mare măsură de corectitudinea și transparența proceselor electorale. Orice derapaje sub acest aspect vor afecta credibilitatea instituțiilor de resort la nivel intern și extern.
———-
Acest Comentariu a fost publicat în cadrul proiectului „Noi și Europa – Analiza relațiilor moldo-europene prin intermediul produselor media și analitice inovative”, implementat de Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE), în parteneriat cu IPN și Radio Chișinău, cu suportul Fundației Konrad Adenauer. Opiniile prezentate în acest comentariu nu corespund neapărat cu poziția finanțatorilor.

Despre autor: Mihai Mogîldea activează ca Lider de echipă, programul Europenizare, în cadrul Institutului pentru Politici și Reforme Europene (IPRE). Este este absolvent al programului de master în Studii Politice și Administrative Europene la Colegiul Europei (Bruges).

Politica Cookie, Confidențialitate

Acest site foloseste cookie-uri. Navigând în continuare, îţi exprimi acordul asupra folosirii cookie-urilor. Mai mult

Accept