Autoritățile trebuie să asigure transparența și o comunicare publică strategică privind asistența externă pentru Republica Moldova

Magnitudinea și costul suportului financiar extern sunt strâns legate de capacitatea elitelor politice ale Republicii Moldova de a face față provocărilor existente. Împrumuturile străine sunt percepute pozitiv în știrile de limbă engleză, consolidând imaginea Republicii Moldova la nivel internațional. Totuși, asistența financiară în Republica Moldova devine tot mai des obiectul politizării excesive și manipulărilor interne. Autoritățile naționale nu asigură transparența necesară pentru procesul de negocieri și nici o comunicare publică strategică despre valoarea și condițiile asistenței externe. Experiența pe termen lung a guvernelor Republicii Moldova în conducerea negocierilor cu ușile închise pentru obținerea sprijinului financiar a alimentat neîncrederea cetățenilor în autorități.

Acestea sunt printre concluziile principale ale notei analitice publicate de Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE) realizată în colaborare cu Dumitru Vicol, cercetător economic la o bancă americană din Londra și Vadim Pistrinciuc, Director Executiv al Institutului pentru Inițiative Strategice (IPIS).

Autorii documentului sunt de părere că necesitățile de finanțare, continuă să crească pe fonul repercusiunilor negative ale crizei COVID-19. Moldova ar trebui să atragă cel puțin 500 milioane USD pentru cheltuieli bugetare și cel puțin 650 milioane USD pentru investiții publice suplimentare în următorii cinci ani. Guvernul ar putea împrumuta cel puțin 330 de milioane USD de la FMI și 100 de milioane de euro de la UE, adițional programului OMNIBUS deja anunțat, pentru a finanța reforme structurale. Condiționalitățile legate de asistența financiară a UE sunt oportunități și argumente suplimentare în favoarea reformelor amânate de multă vreme.

„Orice criză este, de asemenea, o oportunitate de a accelera procesul de reformă și de a concentra eforturile guvernamentale pe prioritățile de modernizare. Împrumuturile bilaterale trebuie tratate cu atenție, însă alături de eurobonduri pot deveni instrumente-cheie pentru finanțarea investițiilor publice necesare. Cu toate acestea, implicarea societății civile în procesul de prioritizare a reformelor și proiectelor naționale rămâne o provocare”, este de părere Dumitru Vicol.

La rândul său, Vadim Pistrinciuc, consideră că: „Asistența financiară este o problemă publică sensibilă. În consecință, încercările de politizare a ajutorului financiar ar trebui să fie evitate de către partidele politice. Părțile interesate ar trebui să înțeleagă că politizarea excesivă a problemei va diminua din înțelegerea importanței asistenței financiare de către societate. Prin urmare, transparența și consultările publice veritabile sunt elemente fundamentale pentru succesul atragerii asistenței financiare externe, luând în considerare contradicțiile politice existente”.

Autorii notei analitice vin și cu o serie de recomandări cum ar fi:

  1. Guvernul ar trebui să asigure o transparență maximă și să consulte societatea civilă cu privire la intenția de a accesa asistența financiară externă. Orice sprijin financiar (subvenții sau împrumuturi) se referă la fonduri publice. Astfel, legea obligă decidenții să asigure transparența, consultarea la toate etapele: negocierea acordului, direcția spre care vor fi canalizate fondurile și altele.
  2. Guvernul ar trebui să efectueze o analiză exhaustivă cu privire la condițiile economice și financiare în faza timpurie a negocierilor, în special în cazul împrumuturilor suverane. Acest exercițiu ar trebui să includă analiza repercursiunilor împrumuturilor suverane, în special a împrumuturilor controversate din Rusia și China, asupra securității naționale a țării.
  3. Comunitatea donatorilor și partenerilor de dezvoltare ar trebui să încurajeze proiecte care pot oferi asistență tehnică promptă guvernului pentru a evalua toate tipurile de sprijin financiar înainte și în timpul negocierilor. Acest lucru ar spori, de asemenea, transparența, comunicarea strategică și consultările publice autentice.
  4. Guvernul ar trebui să utilizeze platformele de dialog existente cu societatea civilă și cu comunitatea de experți pentru a consulta potențialele acorduri de sprijin financiar. Acest lucru ar spori informarea corectă a publicului și ar reduce la minimum o eventuală agendă ascunsă
  5. Funcționarii guvernamentali și partidele politice ar trebui să se abțină de la politizarea excesivă a întregului proces de gestionare a sprijinului financiar. Politizarea excesivă diminuează sprijinul public pentru un împrumut sau investiție și creează condiții propice pentru dezinformare și manipulări.
  6. Înainte de anunțarea anumitor pachete de sprijin financiar, guvernul și conducerea politică ar trebui să pregătească și să prezinte public un plan detaliat de cheltuieli, în legătură strictă cu viziunea de dezvoltare a țării. Negocierea pachetului de asistență financiară este, de asemenea, un exercițiu politic și ar trebui privită și comunicată ca parte a unei viziuni pentru modernizarea țării. Ar trebui să se acorde prioritate proiectelor de infrastructură, industrie, dezvoltarea afacerilor. Acest lucru ar trebui prezentat societății, dezbătut în parlament, discutat între OSC-uri și asociații de afaceri relevante.
  7. Guvernul și conducerea politică a țării ar trebui să sublinieze valoarea deosebită și să informeze eficient publicul cu privire la ajutorul financiar care vine în conformitate cu o componentă de grant (Banca Mondială, România, fonduri UE). Condiționalitățile impuse în cadrul asistenței financiare a UE ar trebui percepute ca oportunități de reformă și pot fi un argument suplimentar în favoarea reformelor necesare.
  8. Autoritățile moldovenești, susținute de diplomația noastră, ar trebui să întreprindă acțiuni rapide în stabilirea unui dialog politic intens cu UE, pentru a beneficia de toată asistența financiară potențială.

Versiunea în limba română a notei analitice o găsiți aici, iar în limba engleză aici.

Nota analitică a fost elaborată în cadrul proiectului „Poduri de legătură cu UE: Securizarea procesului de europenizare al Republicii Moldova”, implementat de IPRE, cu suportul Fundației Soros-Moldova.