E timpul ca Europa să nu se mai teamă de propria-i umbră. Interviu cu Nicu Popescu /// contributors.ro

contributors.ro

Nicu Popescu este director al programului Wider Europe al European Council on Foreign Relations si fost ministru de externe in cabinetul Sandu, al Republicii Moldova.

Să începem cu o întrebare foarte generală. Are de gând să se reformeze Uniunea Europeana, acum, după pandemie? Aceasta este întrebarea pe care și-o pune toată lumea, dar fiecare visează sau vizează o altă reformă.

Sunt sigur ca se va reforma. Acest lucru nu este si niciodata nu a fost usor. In ultimii ani UE a incercat sa isi reformeze politicile fara a recurge la modificarea tratatului de la Lisabona. Dar acest lucru este foarte complicat. La fel de complicata pare si reformarea tratatului pentru ca intotdeauna exista riscul neratificarii. Dar pana la urma realitatile vor dicta o adaptare la acest nou context care va necesita mai multe interventii de sustinere a economiilor europene in urmatorii ani din partea UE.

Daca ne uitam la istoria integrarii europene ne dam seama ca cea mai mare mare parte a istoriei sale institutiile UE s-au aflat in tr-un fel sau altul de criza. In anii 50 – esecul comunitatii europene al apararii, in anii 60 – criza ‘scaunului gol’ cand Franta s-a retras din sedintele UE, in anii 70-80 criza economica si asa numita ‘euro-scleroza’. Cea mai mare parte al timpului UE a trecut din criza in criza, dar in pofida, si partial datorita acestor crize integrarea europeana a avansat si s-a consolidate.

Acordul de redresare economică, propus de Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, şi cancelarul Germaniei, Angela Merkel, în valoare de 500 de miliarde de euro este un pas spre uniunea fiscală europeana?

Nu m-as lansa in astfel de predictii. Cert este ca in aceasta criza economica initiate de Pandemia COVID 19 viteza de actiune a UE a fost net superioara vitezei de actiune din timpul crizei economice de acum un deceniu cand institutiile si statele membre ale UE au ezitat destul mult inainte de a actiona cu fermitate pentru a calma pietele financiare si a stabiliza zona Euro. Lectiile acelei crize par sa fi fost invatate de data aceasta. Asa ca nu exclud ca treptat se va ajunge si spre unele elemente de uniune fiscala.

Mediul de afaceri din Germania a fost un factor important care a convins-o pe Angela Merkel sa propună acest plan de relansare, dar acest plan are si o semnificatie politică la nivel european. E un acord ”istoric”, marcheza o cotitură?

Evident bunastarea si stabilitatea oricarui stat european, inclusiv al Germaniei, depinde de bunastarea si stabilitatea intregii UE. Deci este logic ca Germania a sustinut pana la urma aceasta initiativa. Este un acord istoric, dar este doar un pas intermediar. Aceste 500 de miliarde anuntate cred ca sunt doar un prim pas. Vom urma si altele. Banuiesc ca si cifra va creste…

Pe scurt, in ce ar consta aceasta propunere si cum ar functiona?  Fiind vorba de granturi si nu de imprumuturi, bănuiesc că trebuie depuse niste dosare pentru a accesa acesti bani și vor exista niste conditionalitati pentru a primi aceste fonduri.

Inca nu stim suficient despre procedurile exacte. Evident acest anunt franco-german mai trebuie sa treaca triajul procedurilor de adoptie in interiorul UE, si acolo vor exista schimbari de accente, clarificari si conditiile suplimentare pe care inca nu le cunoastem. Cert este ca vor exista conditionalitati. S-a vorbit foarte mult de conditionalitati legate de protectia mediului inconjurator. Ideea este ca aceasta asistenta ar trebuie sa ajute nu doar economia per ansamblu, da sa si ajute la tranzitia ecologica. Exista deja si exemple. Bunaoara Franta a conditionat ajutorul oferit companiei aeriene Air France de suspendarea unor curse aeriene interne scurte care pot fi usor substituite de calatoriile cu trenul, mai putin daunatoare pentru mediu. Aceasta metodologie de ajutor conditionat de impactul ecologic se va raspandi. Banuiesc ca o buna parte a acestor fonduri vor fi indreptate spre statele care au suferit cel mai mult – nu doar in plan epidemiologic, dar si economic. Dar si catre statele care au mai putine resurse interne pentru a-si ajuta propriile companii.

Criza coronavirusului va repune in discutie relatia Europei cu China? Vor exista schimbari de abordare? Pandemia a scos in evidenta riscurile unei colaborari economice cu China?

Deja in 2019 Uniunea Europeana a declarat ca China este un „rival sistemic”, si aceasta senzatie s-a accentuat in ultimele luni. Schimbarea de abordare deja are loc. In anumite tari China a reusit sa impresioneze opinia publica, dar aceste tari sunt o minoritate in UE. Unul dintre lucrurile care au iritat cel mai mult statele UE a fost faptul ca in ianuarie-februarie mai multe state UE au oferit asistenta Chinei, iar Beijingul a rugat explicit ca acest lucru sa fie facut cat mai discret, ca sa nu se accentueze faptul ca autoritatile nu fac fata epidemiei si au nevoie de ajutor extern. Pe atunci europenii au evitat sa faca show-uri cu filmari de avioane. Iar cu cateva saptamani mai tarziu s-au trezit cu un efort mult prea vizibil chinez de a incerca sa arate superiotatea modelului chinez in gestionarea crizei, si neputinta statelor europene de a gestiona pandemia. Dar in afara acestor iritari diplomatice mai exista si temerea ca China ar putea profita de efectele crizei asupra pietelor financiare pentru a cumpara companii europene de importanta strategica la un pret redus. Prin urmare mai multe state incearca sa isi protejeze companiile de o preluare din partea Chinei.

Exista posibilitatea unor ajutoare din partea UE pentru comaniile care vor sa isi relocheze productia din China in Europa sau in tari vecine Europei?

Acest lucru se discuta intens. Nu este clar daca anume UE poate sau va fi oferi astfel de ajutor, dar statele membre probabil o vor face. In fond discutia legata de necesitatea de a diminua dependenta UE de anumite produse fabricate in China nu doar de relocalizarea acestora in UE si vecinatatea UE, dar de diversificarea furnizorilor, inclusiv in favoarea altor state asiatice, altele decat China. Esential este ca UE sa nu fie dependenta de un numar prea restrans de furnizori, mai ales cand acesti furnizori ar putea avea tentatia sa instrumentalizeze aceste legaturi economice in scopuri politice.

E timpul ca Uniunea Europeană să nu se mai teama de propria-i umbră în materie de securitate, spuneti intr-un articol pe care l-ati publicat recent.Europa este marginalizată și in dosare din vecinătățile sale.

Da. In afara de articolul pe care il mentionati am scris si o nota privata prin care descriu in detalii cum si de ce Uniunea Europeana ar trebui sa intensifice cooperarea in materie de securitate cu state precum Moldova, Ucraine si Georgia. Am trimis o nota in acest sens mai multor ministi de externe din UE, inclusiv dlui Bogdan Aurescu, dar si inaltului reprezentant pentru politica externa al UE Josep Borell si pentru Comisarul pentru Extindere si Vecinatatea al UE Oliver Varhelyi. Am propus vreo douzeci de masuri prin UE trebuie sa isi intensifice dialogul si cooperarea cu ministerele apararii si serviciile speciale dina ceste state. Nota deocamdata nu este publica, dar cred ca o voi publica ceva mai tarziu.

Cat despre influenta UE in statele vecine… fie in Orientul Mijlociu, fie in Europa de Est, cred ca influenta UE va avea intotdeauna de suferit daca UE se va limita doar la masuri de cooperare socio-economice. Intreaga vecinatate UE este afectate de crize securitare, razboaie chiar, si este foarte important ca UE sa investeasca mult mai mult timp si efort in dezvoltarea unor parteneriate in domeniul securitatii cu aceste state.

Există semne ca relatiile economice ale Uniunii Europene cu SUA s-ar putea imbunatati după criza provocată de pandemie?

Posibil. Chiar daca exista o sumedenie de iritanti in aceasta relatie. In acelasi timp este clar ca felul cum sunt analizate evolutiile globale, cele privind rolul jucat de China sau Rusia, nu este chiar atat de diferit intre majoritatea statelor Europene si SUA. Evident multe vor depinde si de rezultatul alegerilor din SUA, la toamna.

Dar cele politice si cooperare pentru securitate, acum dupa anuntul Statelor Unite ca se vor retrage din Tratatul Cer Deschis? In ce situatie se gaseste Uniunea Europeana dupa acest anunt?

UE este pusa deseori in fata faptului implinit in mai multe chestiuni de importanta geopolitica atat in domeniul controlului armamentelor, cat si in Orientul Mijlociu bunaoara. Dar din nou, aceste situatii nu foarte comfortabile pentru multe state UE, ar fi fost mai rare daca UE ar fi fost mai ambitioasa si mai prezenta in procesele de securitate de pe continentul nostru, si daca statele UE ar fi investit mai mult in capacitatile lor de aparare, care in mare parte raman mult sub cele două procente din PIB pe care toate statele NATO s-au angajat sa le aloce pentru aparare. Nu poti insista sa fii luat in serios in domeniul securitatii europene daca singur nu demonstrezi ca iei in serios aceasta securitate prin investitiile pe care le faci in bugetul de aparare.

Este timpul ca Uniunea Europeana sa începă să investească în parteneriate de securitate cu vecinii săi. Aceste parteneriate nu ar trebui sa fie legate de complexa problemă a largirii UE și NATO, ” spuneti in articolul citat mai sus. Cum ar trebui să arate aceste parteneriate?

Statele UE, cu ajutorul financiar si institutional al institutiilor UE, ar trebui sa dezvolte parteneriate mai stranse cu ministerele de aparare, serviciile speciale si agentiile responsabile de securitatea cibernetica din Moldova, Ucraina si Georgia. Aceasta aprofundare a cooperarii este atat in interesul UE cat si al acestor state.

In Republica Moldova se apropie alegerile prezidentiale. Ce rol credeti ca va juca subiectul integrarii europene in aceste alegeri? Mai semnificativ sau mai putin semnificativ fata de alegerile trecute?

Din pacate Moldova nu a avut niciodata acel consens pe care l-a avut clasa politica din Romania in favoarea integrarii euro-atlantice si europene inca din anii 90s. In Moldova, in ultimii ani o sumedenie de corupti au facut cariere politice pretinzand ca sunt pro-occidentali si pro-europeni, sau mascandu-si anti-europenismul prin pretentia ca vor o politica externa echilibrata. Drept rezultat cetatenii Moldovei sunt ceva mai deceptionati de perspectivele integrarii europene ale tarii decat erau acum un deceniu. Nu cred ca ei sunt mai deceptionati de Europa ca atare, de atractivitatea integrarii europene, ci de calitatea si credibilitatea multor politicieni din Moldova care speculeaza si abuzeaza de atractivitatea UE pentru a-si face capital, nu doar politic. Acestea fiind spuse, integrarea europeana ramane preferinta predominanta al cetatenilor Moldovei. Numarul de cetateni care vad viitorul Moldovei in Europe este mai mare decat numarul cetatenilor care isi doresc o apropiere de Rusia.