Relevanța Strategică a Uniunii Europene începe în Europa de Est
Autori: Nicu Popescu și Gustav Gressel
În timp ce societățile europene analizează impactul pandemiei COVID-19 asupra UE, tot mai des se aude că pandemia a confirmat necesitatea ca UE să devină mai independentă din punct de vedere strategic. Într-adevăr, așa este. Dar adevăratul test pentru puterea de influență a UE și independența sa strategică nu va fi legat de măști, ci va viza modul în care UE tratează problemele externe, inclusiv în vecinătatea sa, notează Nicu Popescu și Gustav Gressel.
În timp ce UE pregătește în iunie viitorul Summit cu statele Parteneriatului Estic (dacă criza COVID-19 va permite acest lucru), agenda acestuia arată în continuare ca o reîntoarcere către vremurile bune pre-geopolitice, când Rusia nu invada vecinii, China era un „actor responsabil”, care evita să își etaleze puterea, iar SUA erau multilateraliste și gata să compenseze inacțiunea UE în anumite domenii, precum securitatea și apărarea. Niciuna dintre aceste condiții nu este valabilă astăzi. Acest lucru impune Uniunii Europene necesitatea de a-și consolida semnificativ politicile sale în vecinătate.
UE este deja marginalizată în cele mai grele dosare din vecinătatea sudică: Siria, Libia, conflictul israeliano-palestinian și dinamica regională. Relațiile cu Turcia sunt complicate. Rolul UE în Europa de Est este mult mai important, dar și aici UE nu este la fel de relevantă pe toate dimensiunile de cooperare cu statele vecine, în special atunci când este vorba de cooperare în domeniul securității și apărării.
În ultimul deceniu, UE a oferit miliarde de euro drept asistență și împrumuturi pentru țările din vecinătate. A găzduit zeci de summit-uri, și-a consolidat prezența diplomatică, a susținut crearea zonelor de liber schimb, a contribuit la îmbunătățirea securității energetice și a liberalizat regimurile de călătorie și de vize în vecinătatea sa de est. Realizările UE au fost multe. Dar puține dintre acestea sunt ireversibile. Toate pot fi afectate de erodarea securității regionale. Țările vecine ale UE sunt supuse constant unor riscuri majore de securitate: propagandă, finanțarea ilicită a partidelor politice din străinătate, atacuri cibernetice asupra infrastructurii critice, activități subversive din partea serviciilor speciale și, după cum a dovedit recent cazul Ucrainei, agresiune militară deschisă.
În trecut, consolidarea rezilienței statelor din vecinătatea estică în probleme de securitate și apărare a fost lăsată în mare parte sub coordonarea Washington-ului. SUA a preluat rolul de a ajuta aceste state pentru aplicarea reformelor în domeniul apărării, al cooperării pe dimensiunea de schimbului de informații și securității cibernetice. Astfel, SUA au devenit practic principalul partener în materie de securitate și apărare pentru țări precum Ucraina, Georgia și Moldova.
Aceasta diviziune a muncii dintre UE și SUA este afectată negativ de modul în care Ucraina a ajuns să fie implicată în procedura eșuată de demitere al Președintelui Donald Trump. Controversa dată poate afecta capacitatea SUA de a juca același rol în regiune.
În aceste condiții, ar fi logic ca UE să se implice mai mult în dezvoltarea unei dimensiuni de securitate a Parteneriatului Estic. Dar aceasta este departe de a fi o certitudine. Chiar dacă instituțiile UE au ambiția și dorința de a o îmbunătăți în mod semnificativ, în UE există și reticențe față de necesitatea de a-și asuma niște inițiative în materie de securitate în vecinătatea estică a UE. În ultimele luni, unele state membre au încercat să excludă complet din procesul de reflecție asupra viitorului Parteneriatului Estic orice ambiții legate de securitate. A existat chiar o încercare de a limita Parteneriatul Estic la abordarea problemelor legate de mediu, combaterea inegalităților și stimularea mobilității și programelor pentru tineri.
Unele state UE chiar au susținut că Parteneriatul Estic nu ar trebui să aibă nimic de-a face nici măcar cu „securitatea cibernetică”, nemaivorbind despre problemele de securitate hard, pentru a nu irita Rusia. O astfel de poziționare nu este diferită de dezangajarea izolaționistă a lui Donald Trump.
Dacă Europa este într-adevăr pregătită și dispusă să devină mai geopolitică și mai autonomă din punct de vedere strategic, este timpul să o demonstreze în Parteneriatul Estic. O modalitate de a face acest lucru este lansarea unui Pact de securitate al Parteneriatului Estic: o inițiativă care reunește fonduri și eforturi instituționale ale Bruxelles-ului cu capacitățile statelor membre ale UE care doresc să stimuleze cooperarea în materie de securitate cu vecinii din Est. Unele state membre ale UE au deja câteva inițiative modeste de cooperare în domeniul securității și apărării. Dar acestea sunt fragmentate, slab coordonate și echipate cu resursele necesare.
Ideea principală este de a consolida și de a extinde cooperarea existentă în domeniul securității între UE și statele Parteneriatului Estic. Un astfel de pact ar căuta să sporească atât asistența, cât și colaborarea dintre state pe dimensiunea schimbului de informații, sprijinirea sectorului de securitate, securitatea cibernetică și creșterea cooperării militare.
Ce ține de cooperarea militară, un „program de vânzări militare externe”, legat de SUA, în cadrul căruia partenerii pot achiziționa selectiv echipamente militare europene în baza unor împrumuturi speciale, ar putea face parte din această inițiativă. De asemenea, este necesară reorganizarea instruirii militare, educației, apărării și planificări comprehensive a politicilor de securitate la nivel național. La capitolul informațiilor și securității cibernetice, sunt esențiale programele de consolidare a capabilităților și o cooperare mai strânsă pentru identificarea timpurie a amenințărilor hibride și a structurilor subversive.
Un astfel de pachet ar consolida, de asemenea, capacitatea UE de a încuraja și susține reformele din sectorul cibernetic, securitate, informații și apărare, în special în ceea ce privește responsabilitatea publică, statul de drept și, cel mai important, lupta împotriva corupției.
Este timpul ca Uniunea Europenă să își asume un rol sporit în consolidarea securității în Europa de Est. Fără să se ocupe de probleme atât de sensibile și nespecifice Bruxelles-ului, influența, eficacitatea și ambițiile de suveranitate strategică ale UE vor rămâne plafonate. Este timpul pentru UE să înceapă să investească în parteneriate de securitate cu vecinii săi, ajutându-i să-și consolideze capacitățile în domeniul politicilor de securitate.
————-
Nicu Popescu este director al programului Europa Extinsă în cadrul Consiliului European pentru Afaceri Externe (Paris).
Gustav Gressel este cercetător superior în cadrul Consiliului European pentru Afaceri Externe (Berlin).
—————
NOTĂ: Prezentul editorial reprezintă o traducere adaptată în limba română a editorialului publicat de www.euractiv.com la 11 mai 2020, disponibil aici.
Editorialul a fost elaborat în cadrul unui parteneriat dintre cercetătorii IPRE și ECFR în contextul proiectului „Poduri de legătură cu UE: Securizarea procesului de europenizare al Republicii Moldova”, implementat cu suportul Fundației Soros-Moldova. Opiniile exprimate le aparțin autorilor și nu reflectă viziunile Fundației Soros-Moldova.