Soluții post-criză COVID-19: cum putem facilita relansarea economiei cu suportul partenerilor externi? Op-Ed /// IPN.MD

Soluții post-criză COVID-19: cum putem facilita relansarea economiei cu suportul partenerilor externi? Op-Ed /// IPN.MD

Sursa: IPN.MD

„Revigorarea economiei Republicii Moldova în perioada următoare va depinde de capacitatea de răspuns a autorităților de la Chișinău la provocările curente. Resursele bugetare limitate pot fi suplimentate de suportul partenerilor externi, acordat în baza unui plan coerent și transparent de măsuri post-criză…”

Prognoze

La o lună de la instituirea stării de urgență în Republica Moldova, consecințele crizei COVID-19 se fac tot mai resimțite, atât în rândul populației, cât și al agenților economici și salariaților. Într-un interviu recent, premierul Ion Chicu menționa că statul a pierdut 40% din veniturile bugetare din cauză că nu a adunat bani din taxe și impozite. După ședința Consiliului Suprem de Securitate din 7 aprilie curent, președintele Igor Dodon declara că previziunile Ministerului Finanțelor indică, în termeni optimiști, o reducere a PIB-ului cu 3% și o scădere a veniturilor planificate la buget cu 7,3 miliarde de lei.

Pe 14 aprilie, FMI a revizuit previziunile pentru creșterea economică a Republicii Moldova de la +3.8% în 2020 și 2021 la o recesiune de -3% în 2020 și o creștere de +4.1% in 2021 în scenariul de bază. Respectiv, creșterea economică cumulativ pe 2 ani a fost revizuită în jos cu 6.5 puncte procentuale comparativ cu valoarea agregată pentru țările emergente de -3.8%. Dacă previziunile actuale pentru 2020 și 2021 s-ar adeveri și presupunem că economia ar fi crescut constant la 3.8% per an în absența crizei, PIB-ul țării ar trebui să accelereze 4.5% per an pe o perioadă de 10 ani din 2021 pentru a recupera valoarea PIB-ului pierdut în timpul crizei și să ajungă din urmă performanța PIB-ului care ar fi crescut constant la 3.8%. Scenariile alternative ar fi 34 de ani la o creștere de 4% sau 6 ani la o creștere de 5% (Figura 1).

Figura 1: Scenariile de recuperare a PIB-ului pierdut

Sursa: FMI, calculele autorilor

Rolul statului

Banca Federală din San Francisco (SUA) a analizat efectele economice ale pandemiilor din secolul XIV până în zilele noastre prin prisma conceptului de dobândă naturală reală (real natural interest rate). Aceasta este rata de echilibru dintre oferta de economii (savings) și cererea de investiții așa încât prețurile să rămână stabile. Cercetarea arată că după pandemie dobânda naturală reală scade pentru că cetățenii economisesc mai mult din motive ori de siguranță, ori din dorința de a recupera pierderile. În același timp, cererea pentru investiții scade. Considerând efectele economice multiplicatoare ale consumului în tandem cu necesitatea economiei Republicii Moldova de a crește minim cu 4.5%-5% per an, se conturează un rol mai activ al statului în impulsionarea economiei în următorii ani.

Fiind o țară cu resurse financiare limitate, dilema principală a autorităților este să găsească echilibrul între câte resurse alocă pentru ajutoare sociale și stimulente fiscale pentru a păstra intacte actualele relații contractuale, pe de o parte, și câte resurse să fie destinate pentru relansarea economiei, de cealaltă parte. Pentru moment, inițiativele de susținere precum (1) subvenționarea și restituirea contribuțiilor sociale (320 mln. lei), (2) ajutor de șomaj, venit garantat și asistența socială (449 mln. lei), (3) subvenționarea dobânzii (90 mln. lei) și rambursarea TVA-ului (1 mlrd. lei), însumează 0.87% din PIB. Respectiv, povara fiscală e relativ mică comparativ cu măsurile fiscale anunțate de alte țări emergente cum ar fi România 2%, Rusia, 1.4%, Cehia 2%, Letonia 6% (Figura 2).

Figura 2: Pachetele fiscale anunțate vs. numărul de confirmări COVID

Sursa: FMI, Wolrdometers.info, calculele autorilor

Totodată, interacțiunea dintre Guvern și partenerii externi va juca un rol-cheie în gestionarea situației de criză și post-criză. Asta pentru că resursele bugetare pentru relansarea economiei pot fi completate prin intermediul asistenței oferite de către partenerii externi. Conform ultimelor declarații ale oficialilor moldoveni, FMI ar fi gata să acorde între 220 și 230 de mln. de dolari Republicii Moldova, iar o decizie în acest sens urmează a fi luată în timpul apropiat. În același timp, UE a anunțat un pachet de suport nerambursabil de 87 mln. de euro pentru susținerea Republicii Moldova ca să răspundă crizei COVID-19, complementar sprijinului economic de până la 500 de mln. de euro pentru țările Parteneriatului Estic prin Fondul European pentru Dezvoltare Sustenabilă și liniilor de credite preferențiale de 100 de milioane de euro pentru sectorul IMM. Adițional, Republica Moldova ar putea să valorifice cele două tranșe rămase din programul actual de asistență macrofinanciară al UE (până la 70 mln. de euro) care expiră în luna iulie 2020. La moment Guvernul întreprinde eforturi pentru îndeplinirea condițiilor restante. Mai mult ca atât, Uniunea Europeană examinează posibilitatea lansării unui nou cadru de asistență macrofinanciară anti-criză destinat inclusiv pentru țări precum Republica Moldova.

În acest context, este necesar ca Guvernul să identifice sectoarele prioritare pentru direcționarea fondurilor alocate, inclusiv prin facilitarea accesului IMM-urilor la programele de creditare, garantarea împrumuturilor și acoperirea dobânzilor aferente liniilor de creditare. Totodată, aceste resurse pot fi utilizate pentru măsurile de susținere și recalificare a șomerilor, dar și o posibilă revizuire a schemei de șomaj tehnic prin reducerea ratei concedierilor forțate. Nu în ultimul rând, autoritățile de la Chișinău trebuie să comunice activ și transparent despre planul de măsuri post-criză și acoperirea bugetară a acestor măsuri. Aceste estimări pot fi utilizate pentru solicitarea suportului adițional din partea UE și FMI, urmând modelul statelor UE în comunicarea cu Bruxelles-ul.

Arii de intervenție

Pentru că redeschiderea totală a economiei și revenirea la normalitate pentru unele sectoare este condiționată de apariția unui vaccin sau imunitîții cetățenilor față de COVID-19, este de înțeles reticența autorităților de a nu compensa direct salariile celor în șomaj tehnic pe o perioadă de timp nedeterminată. Totuși, această asumare implicită a unui șomaj mai înalt ar trebui să vină și cu responsabilitatea de a oferi locuri de muncă pentru aceste persoane mai ales în perioada imediat următoare când rolul statului în economie va deveni mai mare. Respectiv, este stringent ca statul să-și anunțe viziunea macroeconomică pentru perioada de după criză pentru a insufla încredere în ziua de mâine șomerilor și celor care au nevoie de ajutor.

În acest sens, Guvernul ar trebui să consolideze mesajul că probabil va urma o perioadă de de-globalizare ce va duce la o regionalizare a lanțurilor valorice. Respectiv, Republica Moldova intră în competiție acerbă cu țările din Balcani, Europa de Est și Turcia pentru a atrage acele active de producere ce vor fi mutate din China spre Europa pentru a fi mai aproape de consumatorul local. Pentru a materializa această viziune este nevoie de cel puțin 4 piloni de intervenție.

În primul rând, este necesară identificarea sectoarelor strategice și prioritare care ar putea fi incluse în lanțul valoric regional și totodată poate substitui o parte din importurile țării. Pe lângă IT și agricultură, industria mecanică și electronică poate oferi avantaje competitive. Spre exemplu, asamblarea sau producerea pompelor de apă ar putea fi încadrat atât în lanțul valoric european, cât și substitui importurile de pompe destinate sectorului agrar.

Al doilea aspect, ține de recalificarea șomerilor, în special a celor din sectoarele cele mai afectate, precum HoReCa, turism, comerț și muncitorii sezonieri reveniți de peste hotare. Pe perioada cât aceștia primesc ajutoarele de șomaj, ar fi benefic ca Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă să instruiască șomerii la distanță cu capacități tehnice pentru industria mecanică, electronică, construcții și alte sectoare identificate prioritar de către stat. O parte din susținerea financiară din partea Fondului Monetar Internațional în valoare de 220-230 mln. de dolari ar putea fi utilizată în această direcție.

Al treilea pilon, ar fi măsurile fiscale pentru susținerea investițiilor în utilaje (deprecierea accelerată, spre exemplu), garantarea creditelor destinate echipamentelor și altele. Aceasta ar trebui să fie complementat și prin achiziții publice de utilaje pentru întreprinderile de stat. În limita posibilităților financiare, asistența din partea FMI și UE ar putea fi valorificată.

Pilonul de rezistență, ar fi investițiile masive în infrastructură care ar include spitale, drumuri naționale, centre logistice și alte obiecte de importanță națională. Pe lângă faptul că aceasta ar deveni artera principală a viziunii de reindustrializare a țării, proiectele publice de infrastructură ar putea compensa scăderea consumului populației menționat mai sus și impulsiona creșterea economică la nivelul minim de 4.5%-5% per an pentru a recupera PIB-ul ratat. În ultimul raport de țară din partea FMI-ului, se estimează că dacă costul bugetar al scutirilor TVA în valoare de 1% din PIB ar fi direcționat către transferurile directe populației sau reducerea impozitului pe venit pentru persoanele fizice sau juridice, atunci aceasta ar putea genera adițional până la 2.6% din PIB. Totuși, considerând șocul structural asupra consumului după pandemie, multiplicatorul acestora ar putea fi diminuat. În același timp, redirecționarea cheltuielilor bugetare către infrastructura publică ar putea genera adițional între 2% și 4.3% din PIB (Figura 3).

Figura 3: Impactul asupra PIB-ului prin redirecționarea costului bugetar pentru  scutirile de TVA în valoare de 1% din PIB

Sursa : FMI

Am putea concluziona că investițiile în infrastructură pot accelera mai semnificativ creșterea economică comparativ cu alte cheltuieli bugetare. Cu toate acestea, pentru ca Republica Moldova să beneficieze maxim de acest multiplicator economic, este nevoie de transparență și o eficiență maximă a investițiilor publice. Aceasta se poate realiza doar cu implicarea activă a partenerilor de dezvoltare, asociațiilor de afaceri, societății civile și opoziției politice care urmează a fi atrași în procesul de consultare și monitorizare a implementării proiectelor. Investițiile în infrastructură ar trebui finanțate de o combinație dintre asistența și împrumuturile externe de la FMI, UE, BEI, BERD, SUA, Rusia, piețele financiare internaționale (eurobond) și domestice (finanțare indirectă prin intermediul procurării valorilor mobiliare de stat de către Banca Națională a Moldovei), astfel încât suma investită să ajungă la 1-1.5 mlrd. de dolari pentru următorii 2-3 ani.

Dumitru Vicol, Mihai Mogîldea

– Dumitru Vicol este strategist pe piețe emergente la o bancă americană din Londra. A fost implicat în proiecte de promovarea și dezvoltarea instrumentelor financiare în Moldova. Este absolvent al London School of Economics (Marea Britanie).

– Mihai Mogîldea activează ca Lider de echipă, programul Europenizare, în cadrul Institutului pentru Politici și Reforme Europene (IPRE). El este absolvent al programului de master în Studii Politice și Administrative Europene la Colegiul Europei (Bruges).

Acest Op-Ed a fost publicat în cadrul proiectului „Noi și Europa – Analiza relațiilor moldo-europene prin intermediul produselor media și analitice inovative”, implementat de Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE), în parteneriat cu IPN și Radio Chișinău, cu suportul Fundației Konrad Adenauer. Opiniile prezentate în acest editorial nu corespund neapărat cu poziția finanțatorilor.

Citește mai mult: https://www.ipn.md/ro/solutii-post-criza-covid-19-cum-putem-facilita-relansarea-7978_1072951.html#ixzz6Jqy6BOrh
Follow us: @IPN_News_Agency on Twitter | ipn.md on Facebook


Contacte

Str. București 90, of. 20,
Chișinău, Republica Moldova, MD-2001

Telefon: +373 22 788 978;
+373 22 788 986; +373 22 788 989
Email: [email protected]
Web: www.ipre.md

Abonare

The Action Tank!