Dosarul numerelor neutre: vid în comunicare sau comunicare în vid? Op-Ed /// IPN.MD

Dosarul numerelor neutre: vid în comunicare sau comunicare în vid? Op-Ed /// IPN.MD

Autor: Mihai Mogîldea

Sursa: IPN.MD

În ultima săptămână, problema plăcuțelor neutre a revenit în atenția opiniei publice. Acest lucru s-a datorat apariției unor divergențe între Chișinău și Tiraspol, inflamate artificial de către regimul separatist din stânga Nistrului. În spatele acestor divergențe, au stat două decizii privind (1) limitarea temporară a trecerii frontierei de stat a autovehiculelor cu numere transnistrene și (2) a celor înregistrate în Republica Moldova, pe segmentul de frontieră necontrolat de autoritățile constituționale. Declarațiile întârziate și comunicatele vagi emise de către autoritățile guvernamentale ale Republicii Moldova pe marginea acestui subiect au demonstrat încă o data că există deficiențe majore la capitolul comunicării strategice cu mass-media și cetățenii privind evoluția dosarului transnistrean…”

O privire de ansamblu

Conform datelor Barometrului Opiniei Publice (BOP), prezentate pe 30 decembrie 2019, moldovenii sunt puțin mulțumiți de activitatea statului în soluționarea conflictului transnistrean (10,8%). În topul celor mai importante probleme ce trebuie rezolvate în Republica Moldova, cetățenii au plasat soluționarea problemei transnistrene abia pe locul nouă, la mare distanță de problemele socio-economice.

Datele BOP devin și mai relevante atunci când urmărim cum a evoluat discursul politic pe marginea rezolvării conflictului transnistrean în ultimii patru ani. Dacă în timpul Guvernului Filip s-a încercat concentrarea eforturilor pe îndeplinirea angajamentelor din pachetul „Berlin Plus”, odată cu intrarea la guvernare a Partidului Socialiștilor și întărirea pozițiilor președintelui Dodon, s-au reanimat unele discuții pe marginea proiectului de federalizare sau oferirii unui statut special regiunii transnistrene. La sfârșitul anului trecut, nu s-a reușit semnarea Protocolului de la Bratislava, ceea ce demonstrează că politica „pașilor mici” a fost trecută în stand-by, cel puțin pentru moment. Indiferent de culoarea politică și angajamentele asumate în programul de guvernare, majoritatea decidenților politici de la Chișinău au recunoscut că negocierile pe marginea diferendului transnistrean nu pot avansa într-o anumită direcție atâta timp cât nu există o poziție consolidată a societății cu privire la modalitatea de rezolvare a acestuia.

Polarizarea societății în jurul problemei transnistrene a fost parțial cauzată de lipsa de comunicare dintre autorități și societate. Caracterul închis și secretizat al negocierilor purtate în formatele „5+2” și „1+1”, lipsa consultărilor publice à la carte pe marginea deciziilor protocolare din pachetul „Berlin Plus” și comunicarea evazivă cu mass-media pe marginea angajamentelor asumate de Chișinău în raport cu Tiraspolul au fost principale deficiențe înregistrate după 2016. Un exemplu în acest sens este dosarul plăcuțelor neutre, caracterizat de lipsă de transparență și mai multe ambiguități administrative.

Două episoade „în oglindă”

Dosarul plăcuțelor neutre a intrat în vizorul publicului larg începând cu luna aprilie a anului 2018, atunci când a fost negociată formula finală a Deciziei protocolare „Privind accesul în traficul rutier internațional al mijloacelor de transport din regiunea transnistreană, care nu desfășoară activități comerciale”. Semnat la 24 aprilie 2018, la Bender, acest document a generat o serie de dezbateri în rândul mediului de experți de la Chișinău, fiind chestionată utilitatea acestei decizii protocolare pentru procesul de reglementare transnistreană în parametrii legali ai Republicii Moldova, dar și strategia de negocieri a Chișinăului pe acest dosar, vizibil influențată de liniile directorii ale OSCE.

Procesul de consultări pentru această decizie protocolară a fost mai degrabă mimat, fiind organizată o ședință de lucru consultativă cu reprezentanții autorităților publice, misiunilor diplomatice și societății civile pe data de 23 aprilie 2019, cu doar o zi înaintea semnării deciziei protocolare. Autoritățile guvernamentale nu au oferit timpul necesar pentru colectarea propunerilor de îmbunătățire a textului deciziei protocolare și nu au luat în cont sugestiile survenite de la reprezentanții societății civile.

Un an și 8 luni mai târziu, pe 14 ianuarie 2020, Poliția de Frontieră a publicat un comunicat de presă prin care anunța că, începând cu data de 10 ianuarie curent, a fost sistată trecerea frontierei de stat de către automobilele cu numere transnistrene. Pe lângă faptul că informația a fost prezentată post-factum, cu patru zile mai târziu, după ce a fost interzisă circulația acestor mijloace de transport peste frontieră, în comunicat nu există nicio referință privind caracterul temporar al acestei decizii. Abia pe 15 ianuarie, Biroul de Reintegrare a publicat un comunicat de presă ce menționa că „termenii de aplicare a regimului de testare menționat și privind oportunitatea prelungirii procedurii de excepție pentru traversarea frontierei va fi luată în baza informațiilor parvenite de la Poliția de Frontieră”, fără a menționa perioada regimului de testare.

Reacția Tiraspolului nu a întârziat să apară prin anunțul așa-zisului Consiliu de Securitate al Republicii Moldovenești Transnistrene din 17 ianuarie 2019. Conform acestuia, începând cu data de 24 ianuarie, urma să fie restricționat accesul automobilelor înregistrate în Republica Moldova prin segmentul de frontieră moldo-ucraineană controlat de către autoritățile separatiste de la Tiraspol. Conducerea de la Tiraspol și-a motivat acest demers printr-un răspuns similar la pretinsele încălcări ale deciziei protocolare, comise de către autoritățile de la Chișinău.

În aceeași zi, Guvernul și Președinția au venit cu mesaje dispersate, arătând încă o dată că nu există o coordonare eficientă inter-instituțională a pașilor întreprinși pe acest subiect. Pe de o parte, președintele Dodon a purtat o discuție telefonică cu Vadim Krasnoselkii, prin care au stabilit de comun acord ca „instituțiile responsabile să identifice de urgență soluții pentru evitarea unei situații de criză”. Pe de altă parte, Biroul pentru Reintegrare nu a venit cu nicio reacție oficială la răspunsul Tiraspolului, anunțând ulterior, pe 20 ianuarie, că regimul de testare la trecerea frontierei de stat moldo-ucrainene a automobilelor moldo-ucrainene a fost suspendat. Poliția de Frontieră nu a comunicat în nici într-un mod despre încheierea perioadei de testare, rezultatele acestui exercițiu și probleme depistate.

Reacția Misiunii OSCE la evenimentele date a fost una evazivă, chiar dacă a mediat procesul de negocieri pentru semnarea deciziei protocolare și se putea pronunța pe termenii de aplicare sau, cel puțin, testare a prevederilor acesteia. Șeful Misiunii OSCE, Claus Neukirch, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la evoluțiile recente, făcând apel la responsabilitatea și rațiunea ambelor părți. Întrebarea legitimă în acest caz este dacă Misiunea OSCE a fost informată de autoritățile moldovenești despre intenția de a introduce acest regim de testare.

Scurt pe doi, autoritățile noastre s-au pomenit (din nou) într-o situație dificilă. În comunicarea oficială cu cetățenii și presa, niciun decident guvernamental nu a condamnat decizia ilegală și neconstituțională din 17 ianuarie a regimului de la Tiraspol. Atât președintele Dodon, cât și vicepremierul Alexandru Flenchea, s-au ferit să explice în mod expres cetățenilor că anume Tiraspolul a inflamat spiritele și a dorit crearea unei „situații de criză”. Datorită lipsei de comunicare pe marginea regimului de testare, a perioadei acestuia, dar și neprevenirea în avans a populației din stânga Nistrului despre aplicarea sa, s-a creat senzația că Chișinăul a cedat din poziții la presiunea Tiraspolului.

Ce e de făcut

E acceptabil ca unele accente din discursul public al oficialilor guvernamentali să fie temperate. Poziția oficială prezentată de către aceștia pe marginea procesului de negocieri cu Tiraspolul nu poate include o trecere în revistă a tuturor aspectelor discutate, cât și a strategiei adoptate de către Guvernul Republicii Moldova în discuțiile cu regimul separatist.

În același timp, este absolut necesar ca cetățenii Republicii Moldova să cunoască în prealabil care este scopul negocierilor pentru semnarea deciziilor protocolare sau a oricăror alte înțelegeri, care sunt liniile roșii peste care nu se va trece, ce presupune strategia Chișinăului pe termen lung și cum pot influența evoluțiile pe coșul 1 (probleme social-economice)și coșul 2 (probleme de ordin juridic, umanitar și referitoare la drepturile omului) asupra coșului 3 (reglementarea generală a conflictului). Aceste lucruri trebuie explicate clar și periodic, pentru a menține societatea conectată la mizele procesului de negocieri în formatul „5+2” și „1+1”. Per ansamblu, un șir de măsuri sunt necesare pentru a îmbunătăți comunicarea strategică pe marginea chestiunii transnistrene:

  1. Implicarea activă a societății civile și a mediului de afaceri în procesul de consultări premergător semnării oricăror decizii protocolare sau înțelegeri bilaterale dintre Chișinău și Tiraspol;
  2. Comunicarea periodică în presă și mass-media de către autoritățile guvernamentale despre rezultatele activității grupurilor de lucru sectoriale, instituite pe diferite domenii;
  3. Utilizarea platformelor de discuții între Guvern și Parlament pentru a comunica deputaților despre evoluțiile procesului de negocieri;
  4. Inițierea unor campanii de informare la nivel național și, mai ales, în localitățile aflate în zona de securitate, despre rezultatele și oportunitățile deschise de Pachetul „Berlin Plus”;

 

În loc de concluzii

Exemplul dosarului plăcuțelor neutre a scos în evidență o serie de deficiențe în materie de comunicare și interacțiune între autorități și grupurile de interese din societate. Guvernul Republicii Moldova ar trebui să utilizeze toate instrumentele de care dispune și sprijinul tehnic și financiar al partenerilor de dezvoltare pentru a comunica eficient și periodic despre evoluțiile înregistrate pe marginea dosarului transnistrean. În lipsa elementelor expuse mai sus, nu ne putem aștepta la consolidarea societății în jurul unei strategii de soluționare a conflictului, mai ales că problema transnistreană a trecut în plan secundar în lista de priorități ale cetățenilor.

Dat fiind contextul politic și electoral al anului 2020, e de așteptat că președintele Igor Dodon va veni cu mai multe „găselnițe” pe problema transnistreană. Cel mai probabil, acestea se vor referi la redactarea unui concept pentru oferirea unui statut special regiunii transnistrene și prezentarea publică a acestuia, avansarea tratativelor cu Federația Rusă pentru evacuarea munițiilor din depozitul de la Cobasna și câteva întrevederi bilaterale cu Vadim Krasnoselskii, de suportul nedeclarat al căruia va avea nevoie în campania prezidențială. Dacă nu se va reuși revitalizarea comunicării dintre oficialii guvernamentali și societate, e posibil ca unele acțiuni unilaterale sau reacții ale Tiraspolului să producă confuzii și o slabă înțelegere a problemelor vizate în rândul societății din dreapta Nistrului.

Mihai Mogîldea
***

Mihai Mogîldea activează ca Lider de echipă, programul Europenizare, în cadrul Institutului pentru Politici și Reforme Europene (IPRE). El este absolvent al programului de master în Studii Politice și Administrative Europene la Colegiul Europei (Bruges).


Acest editorial a fost publicat în cadrul proiectului „Noi și Europa – Analiza relațiilor moldo-europene prin intermediul produselor media și analitice inovative”, implementat de Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE), în parteneriat cu IPN și Radio Chișinău, cu suportul Fundației Konrad Adenauer. Opiniile prezentate în acest editorial nu corespund neapărat cu poziția finanțatorilor.


Contacte

Str. București 90, of. 20,
Chișinău, Republica Moldova, MD-2001

Telefon: +373 22 788 978;
+373 22 788 986; +373 22 788 989
Email: [email protected]
Web: www.ipre.md

Abonare

The Action Tank!