Notă Analitică nr.7/2019. ÎNCOTRO NE DUC „PAȘII MICI”?

Autor: Mihai Mogîldea

Strategia „pașilor mici” din ultimii trei ani nu este deocamdată sinonimă cu un proiect de reîntregire a țării. Rezultatele reuniunilor în formatul „5+2”, a rundelor de consultări a negociatorilor-șefi, cât și a ședințelor grupurilor de lucru sectoriale, arată că există un interes sporit din partea Chișinăului și unul relativ din partea Tiraspolului de a aborda și rezolva probleme incluse în pachetul „Berlin Plus”. Președinția germană, italiană și austriacă a OSCE a depus eforturi susținute pentru a atinge anumite compromisuri între cele două părți, chiar dacă unele decizii adoptate nu au fost în conformitate cu interesele strategice ale Chișinăului. Aceasta din cauza că practic lipsesc „pași în întimpinare” din partea autorităților de la Tiraspolul, care mai mult încercă să profite de o anumită legitimare „diplomatică” în acest proces. Una din provocările principale totuși, vizează dimensiunea drepturilor omului. Aceasta rămâne oarecum în umbra procesului de reglementare, iar Misiunea OSCE în Republica Moldova își realizează acest mandat în special pe malul drept, evitând o agenda mai activă în regiunea Transnistreană.

Implementarea măsurilor din pachetul „Berlin Plus” poate asigura sustenabilitatea dialogului cu autoritățile de la Tiraspol, dar importanța acestora va rămâne una periferică dacă nu vor exista progrese semnificative pe dimensiunea coșurilor doi și trei. În acest sens, este necesară o abordare comprehensivă a problemelor de natură politică, economică, socială și de securitate, care să se regăsească în abordarea de negocieri a autorităților Republicii Moldova pentru toate cele trei coșuri.

Fullscreen Mode

Lasă mesajul tău