Notă analitică nr. 5/2019. Identificarea mecanismelor războiului hibrid în Republica Moldova șimăsurilor de contracarare ale acestuia

Autor: Dumitru Mînzărari, Universitatea Michigan-Ann Arbor, cercetător afiliat IPRE

 

Percepția problemei

În 2016, Olanda a organizat un referendum național, prin care a solicitat cetățenilor săi să se pronunțe pentru sau contra suportului unui acord de asociere dintre Ucraina  și Uniunea Europeană. Rezultatele referendumului nu au fost favorabile Ucrainei. Harry van Bommel, un membru de stânga al parlamentului olandez, alături de Partidul Socialist, a folosit o echipă de “ucraineni” pentru a discredita Ucraina in perioada pregătirii de referendum. Aceștia au fost purtați pe la televiziune, pe la adunări populare și au folosit intens rețelele sociale ca să atace guvernul ucrainean drept cleptocrație, care nu merita sprijinul Olandei. În realitate, aceștia s-au adeverit a fi cetățeni ruși sau etnici ruși din regiunile ucrainene, controlate de ruși, promovând o viziune care coincidea cu cea a Kremlinului. După ce New York Times a scris un articol, denunțând aceste fapte, van Bommel a părăsit Partidul Socialist și parlamentul olandez, în martie 2017. 

Într-un un alt exemplu, există un șir de indicii precum că Rusia ar fi finanțat în 2016 campania Brexit in Marea Britanie. Arron Banks, considerat pușculița principală din care s-a finanțat campania Brexit, ar fi donat mai mult de 13 milioane pentru variate proiecte anti-UE. Făcând cea mai mare donație politică în istoria Marii Britanii, Banks a nimerit sub vizorul serviciilor britanice de informații, care au dorit să-i investigheze relațiile cu funcționari și oameni de afaceri ruși. Teresa May, care era șefa la Ministerul de Interne britanic, a blocat investigația. 

Rusia a mai fost găsită vinovată de încercări de a influența acordul dintre Grecia și fosta Republica Macedonia, orientată să schimbe numele ultimei (în Macedonia de Nord), pentru a-i debloca ascensiunea în NATO. Milionarul grec de origine rusă Ivan Savvidis, fost deputat al Dumei de Stat a Rusiei și membru al partidului lui Putin „Rusia Unită”, ar fi folosit mai mult de $350,000 pentru a finanța violențe publice, scheme de corupere a funcționarilor macedonieni și o campanie masivă de dezinformare în media și pe rețelele sociale, în scopul blocării înțelegerii. 

Aceste exemple, de rând cu un număr mare de cazuri similare în alte țări, scot la iveală o problemă de securitate de o stringență fără precedent în perioada de după Războiul Rece. Observăm în aceste exemple foarte multe puncte comune: coruperea de către Rusia a elitelor naționale în statele-țintă, folosirea oamenilor de afacere ruși pentru ca aceștia să se integreze și opereze în societatea țărilor-țintă, finanțarea campaniilor politice, partidelor, instigarea protestelor și violențelor publice. În Muntenegru, Rusia ar fi finanțat un partid pro-rus, iar apoi l-a exploatat, de rând cu niște grupări radicale locale, pentru a pregăti în 2016 asasinatul prim-ministrului muntenegrean, într-o operațiune a agenției de informații militare ruseGRU. Acest lucru, de rând cu anexarea Crimeii ucrainene folosirea grupurilor și agresiunii armate în Donbas, ne indică că atât măsurile de influență și manipulare politică, cât și măsurile de agresiune armată ascunsă, fac împreună parte din arsenalul de instrumente ruse, care au primit numele de “război hibrid”.

Fullscreen Mode

Lasă mesajul tău